Brichetele pentru ţigări şi buteliile pentru aragazuri sunt singurele contacte pe care le au sătenii din localitatea cu cel mai mare zăcământ de gaze descoperit în România ultimilor şase ani.
Sonda 4539 de la Totea reprezintă depozitul care asigură pentru compania OMV Petrom 3% din producţia anuală şi 1% din consumul zilnic al României, rezervele uriaşe de aici permiţând exploatarea a peste 150 de milioane de metri cubi de gaze într-un an. La preţurile actuale de 495 de lei pentru o mie de metri cubi producţia de la Totea este estimată, pentru sonda respectivă, la peste 18 milioane de euro.
Aşadar o grămadă de bani şi enorm de multe gaze, pe care sătenii însă nici măcar nu le miros pentru că dealul de unde se face extracţia este bine cimentat, iar reţeaua de conducte nu are scurgeri. Localnicii doar îşi imaginează cum le-ar fi viaţa cu gaze în casă, pentru ei campania electorală fiind singurul moment în patru ani în care cineva le vorbeşte despre o asemenea posibilitate. În restul timpului, viaţa se scurge la fel ca acum un secol. „Cu lemne facem focul, cu ce să facem altceva? Gaze? Avem sub noi o grămadă, dar nu sunt pentru noi. Noi suntem cu lemnele din pădure. De gaze ne vorbesc ăştia care vor la Primărie. La anul sunt alegeri, poate atunci mai sapă vreunul şanţuri pentru conducte, aşa cum a mai făcut unul acum patru ani. Gaze nu ne-a băgat nimeni, iar şanţurile s-au înfundat. Noi trăim aşa cum se trăia şi pe vremea părinţilor noştri, fără apă sau gaze pe ţeavă”, spune o localnică.
În timp ce la suprafaţă timpul pare să fi încremenit în loc pentru sătenii din Totea, la 3600 de metri adâncime o sondă modernă pompează în reţeaua naţională cantităţi uriaşe de gaze. Petrom are de gând să mai deschidă aici încă două sonde similare, pentru a evalua cu o şi mai mare precizie zăcământul din zonă, descoperirile făcute până acum promovând localitatea pe lista celor cu prioritate pentru şefii companiei petroliere.
Gelu Ionescu
