Frecventă este situația realizării acoperișurilor la bisericile din lemn din alte materiale decât cele originale. Jumătate din bisericile pe care le-am monitorizat sunt acoperite cu tablă sau chiar țiglă, materiale improprii pentru arhitectura din lemn specifică Gorjului și care alterează calitatea de monument istoric.
Sperăm ca, în timp, printr-o susținută activitate de educație a comunităților locale, dar și printr-o atentă supraveghere a reprezentanților autorităților locale, cu care ne dorim o colaborare mai strânsă în acest domeniu, să reușim să înlocuim acoperișurile realizate necorespunzător cu cele din șiță care dau autenticitate și originalitate acestor bijuterii ale arhitecturii gorjenești. Din fericire, acesta este un tip de intervenție reversibil, în comparație cu situațiile în care am găsit interiorul bisericii din lemn pictat, iar dispoziția noastră de sistare a lucrărilor și punere în legalitate era tardivă, atâta vreme 
cât am surprins intervenția la final. De remarcat este și lipsa de interes pentru îngrijirea monumentelor istorice, biserici, care nu mai sunt folosite în cult în jurul cărora sunt lăsate animale să pască, vegetația crește în voie, uneori și cu importante consecințe asupra monumentului pentru care crește umiditatea și duce în timp la degradarea acestuia (Biserica de lemn Sf. Gheorghe din Sâmbotin, Biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului din Frătești, Lelești, Biserica de lemn Sf. Dumitru, Vlădoi, Schela, Biserica de lemn Sf. Nicolae, Polovragi – acoperită cu tablă într-o manieră mai mult decât improprie – Biserica Adormirea Maicii Domnului din Crușeț, Slăvuța – geamurile turlei sparte, urme de mizerie provocate de păsări etc.). Zona de protecție a monumentelor istorice este, de asemenea, văzută ca o povară pentru administrațiile publice locale care nu înțeleg să protejeze cadrul natural construit. Așa apar construcții neautorizate în zona de protecție și nu suntem ajutați să reglementăm situația nici chiar atunci când ne-am autosesizat. Motivația este, de regulă, nu am știut, sau în cazul teraselor din Târgu-Jiu amplasate fără aviz de pe Calea Eroilor, taxa de utilitate pe care o plătesc respectivii este incompatibilă cu emiterea unui certificat de urbanism deoarece nu există contracte de închiriere sau de vânzare cumpărare. O altă problemă care duce la abandonarea monumentelor istorice este imposibilitatea autorităților locale de a stabili problema proprietății asupra lor – este cazul Casei Bărbătescu de la Bărbătești ai cărei proprietari nu sunt stabiliți cu exactitate la această dată, consecința, dacă nu se intervine curând, fiind că monumentul se va ruina și va fi declasat, sau al casei Moangă-Pleșoianu de la Săcelu, al cărei drept de administrare a fost concesionat în condiții care nu impuneau obligații clare concesionarului. Stabilirea proprietarilor asupra monumentelor istorice este încă nerezolvată, toate adresele noastre, doar cele care au primit răspuns după ce am revenit de trei ori până în prezent, au date certe pentru biserici și în puține cazuri ale unor imobile cu funcțiunea de locuință, în rest, în special la siturile arheologice nu primim un răspuns, ceea ce ne îngreunează activitatea de înștiințare a proprietarilor asupra regimului special al imobilului pe care în dețin. Față de cele prezentate mai sus considerăm că se impun unele măsuri care cad în seama autorităților publice locale pentru care legile de protejare a patrimoniului stabilesc responsabilități clare: Semnalizarea monumentelor istorice așa cum prevede Legea 422/2001, completată cu Legea 259/2006, conform modelului din Ordinul Ministrului Culturii și Cultelor nr. 2237/2004, publicat în MO 220/16.03.2005. Considerăm că semnalizarea monumentelor istorice prin montarea plăcuțelor cu semnul distinctiv de monument istoric este o măsură sine qua non pentru o minimă acțiune de protejare a acestora. Rolul lor este de a atenționa atât proprietarul, cât și conștientizarea vecinilor asupra regimului juridic al imobilului sau terenului și, în același timp contribuie la conștientizarea comunităților asupra valorilor pe care le au și pe care trebuie să le păstreze. Solicitările noastre repetate, la care cu greutate ni s-a răspuns din partea unei treimi a autorităților publice locale, privind stadiul realizării și montării semnului de monument istoric se lovesc de invariabilul răspuns că nu sunt resurse financiare. Ni se pare nejustificată scuza, în condițiile în care cele mai multe unități administrativ-teritoriale nu au mai mult de 1-2 monumente de inscripționat. Pe de altă parte, semnalizarea monumentelor istorice ar completa măsurile luate de autoritățile județene de montare a unor hărți turistice pe care respectivele monumente figurează, dar pe care le găsești cu greu când ajungi în teren. Elaborarea de documentații de urbanism conforme realității din teren. În prezent multe unități administrativ-teritoriale își actualizează Planurile Urbanistice Generale, dar nu am fost solicitați nici măcar într-o situație să colaborăm pentru o delimitare corectă și exactă a monumentelor istorice în teren, consecința fiind gravă mai ales în ceea ce privește siturile arheologice care uneori nu se regăsesc în PUG. Constatăm chiar că se practică sistemul evitării obținerii avizului din partea Ministerului Culturii și Cultelor, respectiv al serviciilor sale deconcentrate. În aceste condiții, practica, sperăm de domeniul trecutului, trecerii lor prin Consiliul Local și Județean le conferă caracter de lege iar sancțiunile noastre sunt lovite de nulitate, atâta vreme cât au valoare ca și instrument de lucru. Elaborarea de documentații de urbanism pentru zonele protejate. Planurile Urbanistice Zonale – Zone Protejate sunt o condiție absolut necesară pentru realizarea unei politici coerente de protejare a patrimoniului construit. În acest mod s-ar delimita clar și strict parcelele cadastrale supuse regimului de protecție, s-ar stabili reguli clare de construire în respectivele zone începând de la realizarea fațadelor, la materialele și culorile permise a fi folosite, toate acestea simplificând în același timp și avizarea construcțiilor în respectivele zone, ceea ce ar conduce la reducerea birocrației. Recentele modificări la legea de protejare a monumentelor istorice aduc completări în delimitarea zonei de protecție, tocmai pentru a se putea interveni și a reduce din prevederea, care în unele situații ar fi prea largă, referitoare la o rază de protecție de 100 m în mediul urban și de 200 m în mediul rural. Necesitatea elaborării unor PUZ-ZP este susținută și de situațiile cu care ne confruntăm în care vin la avizare lucrări care, datorită amplasamentului – de exemplu între blocuri, nu au cum să aibă o relație directă cu monumentul în raza de 100 de metri a căruia se află. În opinia noastră semnalizarea monumentelor istorice și elaborarea de documentații de urbanism detaliate pentru zonele protejate sunt măsuri elementare care stau la baza unei protecții reale a monumentelor istorice și a siturilor arheologice. Deși legislația în vigoare cuprinde asemenea prevederi și stabilește răspunderi clare, în mod real ele sunt considerate neimportante și sunt percepute ca o povară financiară pe care o sacrifică în favoarea unora mai stringente legate de cele mai multe ori de infrastructură. Am dorit să aducem în discuție aceste aspecte legate de protejarea monumentelor istorice, în speranța că forurile de decizie de la nivel județean – Instituția Prefectului și Consiliul Județean vor susține eforturile Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național Gorj de a păstra patrimoniul construit valoros pe care Gorjul îl are și care este o reală oportunitate în realizarea unei dezvoltări durabile a acestei zone.”
Megalomania și fervoarea de a construi peste tot noi biserici
Ancheta de față nu uită nici pe respondenții parohiali. L-am invitat, special , pe scriitorul și publicistul Dumitru Dănău, din Arcani (Câmpofeni): “Am convingerea că la institutele de teologie nu se fac cursuri cu tematică privind istoria lăcașelor de cult incluse în patrimoniu, copleșitoare ca vechime, încât viitorii preoți nu numai să aibă o viziune asupra valorii acestora ci și un cult pentru ele, o obligație morală. Susțin ideea că megalomania precum și fervoarea de a clădi peste tot noi biserici sau capele contrastează cu o condamnabilă neglijență și lipsă de respect față de trecutul fabulos în domeniul construcțiilor sacre, lăsate în paragină și chiar la voia negustorilor de suveniruri religioase (dispar icoane de lemn, odoare de preț etc.). Într-un mod deosebit de radical față de această atitudine, este de menționat truda regretatului Gheorghe Gârdu și a altor enoriași din Stolojani în ceea ce privește renovarea bisericii din cimitir, adevărat monument istoric de artă. O grijă pentru renovarea bisericii existente din zid de la Câmpofeni – Arcani au arătat și enoriașii, preotul și consiliul parohial. A fost târnosită în prezența Mitropolitului Olteniei. La fel s-a întâmplat și cu cișmeaua de la Chirtoci, renovată prin grija Primăriei, cișmea iconografiată cu sfinți și alte însemne ale ortodoxiei tradiționale gorjenești.”
Ion Popescu Brădiceni
