Motto:
,,Din culmea Vârfului cu Dor
Mă uit în zări senine
Și iar m-apucă aprig dor,
Odorul meu, de tine”
Șt. O. Iosif ,,Icoane din Carpați”
,,Am urcat, dar mai ales am văzut, într-o viaţă de om, nenumăraţi munţi.
Niciunii însă nu mi-au deşteptat în suflet o dragoste mai complexă şi
nu i-am simţit pulsând de istorie omenească, la niciunii
n-am tresărit percepând că în istoria lor se află şi a mea, niciunii
nu mă priveau pe mine ca Bucegii!
Bucegii, Regii”
C.D. Zeletin
Vârful cu Dor este unul din vârfurile aparținând Munților Bucegi, cu o înălțime de 2000 m. Dorul, adică dorința puternică de a vedea sau a revedea pe cineva sau ceva drag, este un sentiment polivalent al românului ,,cu doruri multe”, considerat de lingviști și de folcloriști ca fiind intraductibil în alte limbi. Dorul de Caraiman, un alt vârf al Munților Bucegi, ce ascund multe mistere, a pătruns și într-o romanță pe versurile Șt. O. Iosif: ,,Mi-e dor de munți, de Caraimanul/ Pe veci acoperit de nor”.
C. D. Zeletin, pseudonimul scriitorului şi profesorului universitar doctor Constantin Dimoftache, consideră Vârful cu Dor ,,o idealitate românească”.
Fascinată de Vârful cu Dor, regina poetă Carmen Silva i-a închinat o baladă în trei părţi, cu titlul ,,Vârful cu Dor” scrisă în limba germană, cu pseudonimul F. Laroc (anagramă după Femme de Carol). Aceasta l-a rugat pe Mihai Eminescu s-o traducă în limba română, fapt ce s-a petrecut între anii 1876-1878.
Balada, a cărei muzică a fost compusă de Zduslaw Lubicz l-a inspirat pe Mihai Eminescu în capodopera sa ,,Mai am un singur dor”.
Dorul de țară, de Munții Carpați, l-a simțit permanent celebrul savant de origine română, George Emil Palade, deținătorul Premiului Nobel, stabilit în America. Conștient că are să moară departe de țara sa natală, de Carpații lui iubiți, a hotărât prin testament să fie incinerat, o parte din cenușă să-I fie risipită în Munții Bucegi, pe Vârful cu Dor, iar cealaltă parte la Aspen, în Munții Colorado, în SUA, acolo unde își petrecea vacanțele.
George Emil Palade a decedat la San Diego, statul California, la 7 octombrie 2008, la vârsta de aproape 96 de ani, cu o lună mai puțin. Pentru că fiii săi nu au putut să vină în țară în același an, au păstrat cenușa într-o casetă de scândură de brad. Pe 9 septembrie 2010, copiii lui George Emil Palade, Georgia și Philip, veniți din SUA, cărora li se alătură fratele lor, George (Gigi) din Germania, urcă pe Vârful cu Dor, pentru a încheia săvârșirea ultimului legământ al tatălui lor. Pe Vârful cu Dor se așezase o ceață de nu se vedea cerul. ,,Rând pe rând, copiii lui George Emil Palade și-au trecut unul altuia punga transparentă cu cenușa albă și diafană”, risipind-o prin iarba Vârfului cu Dor, din Munții Bucegi.
Coborâți la Sinaia, copiii lui George Emil Palade, însoțiți de cele două fiice ale Georgiei, de soția lui George Palade și de C. D. Zeletin, poeta doctus, nepotul savantului, spre a lua masa comemorativă, pomana, la un restaurant ales la întâmplare, la intrare au avut surpriza să observe că localul purta numele de Constanța. Era numele mamei lui George Emil Palade.
Ținem să precizăm că ideea de a da titlul cărții noastre ,,Pe Vârful cu Dor de Țară”, carte apărută în două ediții, prima, Editura Măiastra, 2018, iar a doua, la aceeași editură, 2020, s-a ivit după ce am scris eseul, ,,Departe de țară, au murit cu dorul de patrie în suflet” ( George Enescu, Constantin Brâncuși și George Emil Palade cel care a obținut Premiul Nobel pentru Fiziologie în Medicină, în 1974). Acest eseu face parte din capitolul ,,Constantin Brâncuși, părintele sculpturii moderne” din cartea noastră cu titlul menționat.
Constantin E. Ungureanu
Nota bene
Dorim să menţionăm că ilustraţiile cu cei trei copii ai lui George Emil Palade risipind cenuşa pe Vârful cu Dor sunt preluate din revista ,,Academia Bârlădeană”, Anul XXVI , 1(78), Trimestrul I, 2020, număr dedicat în memoriam C.D. Zeletin, savant şi literat.
