-Rep. Domnule Preşedinte, într-un dialog interesant şi extrem de incitant pe care l-am avut cu dumneavoastră în urmă cu doi ani, tot pe la începutul lunii noiembrie, vorbeam despre tabloul unei «toamne de zbucium în meandrele unui secol cenuşiu» şi ţin minte foarte bine că mi-aţi răspuns atât de plastic şi de acroşant, într-o manieră care poate fi văzută dincolo de reperele axiologice pe care le avea în vedere marele filosof şi poet Lucian Blaga, de aceea v-aş întreba dacă mai păstraţi acelaşi parfum romantic al culorilor pe care le zugrăveaţi la vremea respectivă?
– A.G. Am căutat şi caut mereu acest «parfum romantic», aşa cum îl numiţi într-un limbaj poetic, pentru că, aşa cum spuneam şi atunci, prin culorile inconfundabile ale toamnei desluşim în fiinţa umană acea existenţă întru mister şi pentru revelare pe care filosoful şi poetul Lucian Blaga o distinge, pe de o parte, prin lumea metaforei plină de relevanţă ce prinde contururi reale, iar, pe de altă parte, în mentalul nostru se înscrie prin lumea reală care se diluează în misterul metaforic ce lasă imaginaţia pe un plan secund sau într-un «Joc secund», cum ar spune poetul Ion Barbu, într-un veritabil exerciţiu al artei poetice moderne!
-Rep. Am putea spune că poezia, filosofia şi…pandemia se circumscriu în ultima vreme dimensiunilor propriei noastre existenţe?
– A.G. Printr-un răspuns direct, o spun şi acum, ca şi atunci, eu nu identific «toamna de zbucium», între timpul «havuz» și timpul «cascadă», doar ca pe nişte coordonate definitorii ale timpului psihologic trăit de fiecare om cu sufletul sensibil, pentru că dincolo de reperele marelui filosof şi poet care a fost şi este Lucian Blaga, rămâne viaţa pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu, prin acel «dincolo» înțelegând o excepție cu totul fericită şi circumscrisă la «excepționalitatea» imanentă oricărei trăiri prin care conştientizăm dimensiunea propriei noastre existenţe!
,,În situaţia în care ne aflăm, ne gândim doar la evenimente cu o mare încărcătură spirituală”!
-Rep. Se spune că sunteţi şi un mentor al unor evenimente de înaltă ţinută intelectuală, aşa că, în condiţii de pandemie asociată cu frica de moarte şi mai ales cu inevitabilele sale restricţii, vă mai gândiţi la astfel de evenimente care să capteze atenţia opiniei publice, aşa cum au fost, spre exemplu, cele privitoare la elucidarea celor întâmplate în acel decembrie 1989, pentru că în urmă cu câţiva ani aţi reuşit să aduceţi la Târgu-Jiu invitaţi de marcă, dintre care unii au şi trecut în lumea umbrelor?
– A.G. Domnule profesor, în situaţia în care ne aflăm ne gândim doar la evenimente cu o mare încărcătură spirituală, importante şi de conţinut, care să completeze şi să stimuleze activitatea didactică, aşa cum a fost la începutul anului universitar «Săptămâna porţilor deschise» la Universitatea «Constantin Brâncuşi» din Târgu-Jiu, pentru că noi am gândit şi avem în vedere permanent iniţierea unor cursuri pe interes şi pe profil, în baza unor module interesante şi utile pentru viaţă, cu deosebire în această perioadă mai dificilă, care, presupune, totuşi, o viaţă activă în care va trebui să învăţăm să trăim…
-Rep. Să trăim, dar în acelaşi timp să şi supravieţuim, domnule preşedinte!
– A.G. Se poate spune şi în felul acesta, desigur!
-Rep. Se pare că având în vedere caracteristicile epidemiei cu virusul SARS-CoV-2, este o certitudine că în cadrul comunității școlare cei mai vulnerabili nu sunt copiii, elevii, care dezvoltă forme ușoare sau asimptomatice ale bolii, deși sunt, la rândul lor transmițători, ci mai ales adulții. Realitatea demonstrează că aceștia sunt cu prioritate vulnerabili din cauza vârstei și a bolilor asociate vârstei lor (comorbidităților), având nevoie de o atenție și o protecție sporită, în special în spațiile închise ale școlilor, pe holuri sau în cele de tip cancelarie!
– A.G. Vedeţi, lumea nu este nici pe departe aşa cum pare, diferenţele dintre aparenţe şi esenţe fiind majore. Echilibrul – în condiţiile în care globalizarea ridică competiţia la scară mondială – este unul aproximativ. Nevoia contextului global în analiza factuală a problemelor majore ale lumii secolului al XXI-lea este imanentă.
-Rep. Ca să nu mai spunem că riscurile cele mai mari apar pentru persoanele care transportă copiii la școală și care conviețuiesc cu aceștia în cadrul unor gospodării multigeneraționale, ținând cont că în România, numeroase gospodării au în componența lor trei generații, iar prezența bunicilor în viața gospodăriei și a familiei este un fapt real.
– A.G. Abordarea realistă asupra problemelor majore ale şcolii şi ale lumii de azi, ale situaţiilor familiilor, trebuie să elimine patetismele, indiferent de ce parte s-ar situa ele. Pentru că, dacă ne gândim, nici exacerbările, nici minimalizările, nu produc soluţii adecvate. Atât încriminarea în bloc a migraţiei, cât şi încurajarea nelimitată şi asumarea declarativă sunt dăunătoare. O neutralitate axiologică suprapusă peste obiectivitatea ştiinţifică reprezintă soluţia adecvată la problemă.
-Rep. Cât de oprimist rămâneţi în privinţa Proiectului «România Educată», dacă ne gândim şi la Proiectul Legii Educaţiei Naţionale la care aţi lucrat cu ani în urmă?
– A.G. Am spus-o şi cu alt prilej, dacă apar interpretări eronate, mereu «fetişuri», dacă apar obstacole în aplicarea acestui program, nu se va realiza mai nimic! Este foarte importantă implicarea unor instituţii abilitate, care să accentueze o serie de aspecte legate de stabilitatea sistemului educaţional şi doar atunci vom avea rezultatele pe care le aşteptăm de multă vreme!
,,Societatea românească de astăzi o văd ca fiind un sistem care se dovedeşte departe de a fi unul echilibrat”!
-Rep. Cum vedeţi societatea românească în momentul de faţă, în condiţiile acutizării crizei sanitare, ale creşterii preţurilor şi ale precarităţii zilei de mâine?
– A.G. Societatea românească de astăzi o văd ca fiind un sistem care se dovedeşte departe de a fi unul echilibrat şi capabil să armonizeze «marota» corelării identităţii individului cu paradigmele unei lumi tot mai nesigure şi plină de incertitudini!
-Rep. Credeţi că în perioada post-pandemie se poate contura perspectiva unei crize educaţionale cu o serie de consecinţe şi chiar cu un impact pe termen lung?
– A.G. Am spus-o de mai multe ori şi cu diferite prilejuri că această criză educaţională nu este manifestă numai în România, pentru că ea nu se circumscrie doar unui spaţiu geo-politic limitat, la o arie geo-politică anume, iar în acest sens cred că trebuie să vorbim despre o criză a valorilor educaţionale în toată lumea care este afectată de pandemie!
-Rep. Vă propun să abordăm puţin situaţia actuală, pentru că în funcție de localizarea școlilor (urban sau rural), cred că putem vorbi despre o serie de factori de risc ce se pot modifica substanțial. În mediul urban, spre exemplu, există un risc crescut din cauza densității mari de persoane din afara școlii și a aglomerării acestora, iar în mediul rural riscul este mai degrabă generat de precaritatea infrastructurii sanitare (lipsă de alimentare cu apă, absența sau inadecvarea băilor și a toaletelor) și de existența gospodăriilor multigeneraționale.
– A.G. Desigur, nu numai la noi în ţară, cred că sunt publicate unele studii chiar asupra evoluţiei populaţiei globului care sunt alarmante, suprapopularea Lumii a Treia reprezentând o adevărată bombă cu efect întârziat (deja începe amorsarea ei!). De exemplu, dacă la începutul mileniului III populaţia lumii număra 6 miliarde de locuitori, în doar 11 ani a crescut cu un miliard şi, în mai puţin de cincizeci de ani, în acelaşi ritm de creştere, va ajunge la 12 miliarde de locuitori.
-Rep. Ca să trecem la situaţia deosebit de grea din şcolile noastre, în privința trecerii de la un scenariu la altul, faptul că deciziile de închidere a școlilor se pot lua numai de către comitetele județene pentru situații de urgență poate duce la apariția și dezvoltarea unor viziuni și priorități diferite față de cele ale conducerilor unităților școlare sau ale inspectoratelor școlare județene, în principal, pentru că implementarea măsurilor respective, precum și componentele de cost ale acestora, nu sunt în responsabilitatea lor?
– A.G. Într-un anumit fel, problema demografică a populaţii şcolare este una care-i afectează pe toţi, ca problemă globală, deşi evoluţia factorului demografic nu este aceeaşi pentru toate ţările sărace şi ţările dezvoltate. Cele mai multe state sărace şi-au văzut deja populaţia dublată în ultimii 50 de ani, ea urmând să se dubleze din nou în următorii 30 de ani. Explozia demografică din aceste ţări generează trecerea economiei lor de la starea de autosuficienţă la sărăcie, iar a societăţii, în ansamblu, la non-dezvoltare.
-Rep. Într-o emisiune recentă de la un post de televiziune, ministrul Sorin Câmpeanu considera că o unitate școlară ar putea prefera un scenariu sau altul, de teama complicațiilor logistice și a calității slabe a învățământului online pe care îl desfăşoară, în timp ce comitetul județean pentru situații de urgență poate lua o decizie de închidere a școli, pe baza datelor epidemiologice locale sau a presiunii publice și mediatice!
– A.G. Nu trebuie să ezităm, pentru că o situaţie clandestină, într-o sărăcie socială inadmisibilă în ochii noştri, precum şi o amărâtă de pomană pentru hrană, dar cu speranţa unei integrări, lipsurile materiale vor fi întotdeauna mai bune decât o moarte sigură într-o ţară devastată! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
