Fost-a, cum se povestește, demult tare, într-un sat
Un bătrân albit de vreme și necazuri: moș Ignat.
El trăia-n căsuța-i mică, cu băbuța – alăturea
În ogradă avea rațe, și doar trei găini avea…
Una-i Mari, alta Flori, iar a treia este Gina,
Roșcovana cu ochi ageri ce cutreieră grădina…
Mai avea și o văcuță, pe Joiana cea bălțată
Ce da laptele – din care se hrănea familia toată…
Într-o zi, moșneagul nostru îl aduse pe Vasile
Un cocoș cu creasta mare, în vârstă de – un an de zile…
Când fu vremea potrivită, curtea se îmbogăți:
Găinușele tustrele s-așezară a cloci…
Grijulii și devotate, se plimbau cu ai lor pui,
Iar cocoșul – cu mândrie – veghea familia lui…
Dar cum se-ntâmplă în viață, când să zici că totu-i bine
Răul-ncet se furișează și, deși nu-l vezi, el vine…
O cumătră roșcovană și cu coada lungă tare
Târcoale pe la cotețe da, să facă o încercare:
Trăgea nădejde blănoasa măcar un pui să apuce,
Să se bucure în tihnă de carnea crudă și dulce…
Cocoșul dădu semnalul… puii se adăpostiră,
Iar găinile, de luptă, curajos, se pregătiră…
Moșul ieșise cu parul, baba cu un măturoi,
Să îi dea o lecție dură nărăvitului vulpoi…
Văzând că nu-i rost să prindă, Vulpea făcu cale-ntoarsă…
Îi părea rău că pierduse o așa masă gustoasă …
Pe drum, socotea șireata: va să vină-n altă zi,
Când sări-va și-o să prindă un pui din cei aurii,
Apoi s-o ascunde bine, nimeni să n-o mai găsească
Și-o sta să se ospăteze ca mâncarea să-i tihnească…
….
Moș Ignat numără puii… și la număr nu-i dădeau…
Vulpea nu luase niciunul, de ce oare nu erau?
Gina ascultă atentă, pe când moșul se căznea,
Încercând să afle, oare, care dintre pui lipsea?
,,Să-i numărăm înc-odată: Trei sunt albi, unu-i pestriț,
Trei sunt negri, șase roșii, tu, Mărie, i-ai găsit?
Porumbaci ar fi vreo nouă, și încă doi aurii,
Moțații sunt, uite-i: patru… pân’la treizeci unde-or fi?
Care oare mai lipsește, că-mi iese că ar fi doi”
Și deodată, moșul face iute un pas înapoi…
,,Tu, Mărie, sunt golașii din ouă de la vecina”…
Auzind ce spune moșul, cloncăni puternic Gina;
Ea știa care sunt lipsă, că găina memorează,
Cum arată puii curții, ea pe toți puii-i veghează…
Nu mai așteptă pe moșul, și-o porni în căutare
Cloncănind în stânga-dreapta, puii ea găsi-va oare?
Și, spre marea-i bucurie, Gina primi un răspuns:
Un golaș i se arată, de-unde fusese ascuns…
Mai trebuia aflat unul, și cu toți se-mprăștiară,
Căutând pe sub tufișuri, prin iarba-naltă și rară…
….
Maria, în magazie, află după o lopată
Puiul cu gât gol – speriatul pe care cu toții-l cată…
Îl luă cu grijă-n mână; puiul tremura ușor
Inima-i bătea, nebuna, și-i tot zvâcnea un picior…
….
Liniștea veni cu somnul și boabele de amiaz’
Puii aleargă prin curte, au și uitat de necaz…
Găinile sunt atente, acum, la orice mișcare,
Cocoșul se plimbă țanțos cât este curtea de mare
Și dă semn când i se pare că oarece nu e bine;
Rațele plutesc pe baltă… Vântu-aleargă pe coline…
Joiana paște agale, moș Ignat poarta repară,
Maria și-a luat de lucru, și coase pe prispă-afară…
Seara devreme se lasă, și cotețe liniștește
Pe sub aripi de găină, câte-un pui capu-și ițește…
Acum, în castron, răstoarnă moș Ignat și-a sa Mărie,
O rotundă mămăligă fierbinte și aurie;
Cașul – așteaptă alături, cu smântâna pregătită…
În pădure-n vizuină, Vulpea adoarme lihnită;
Astăzi a pierdut o șansă, mâine însă-i altă zi,
Și ocazii – poate multe, de cu zori se vor ivi!
Visează găini și iepuri, șoareci care-i vin în față,
Zâmbește în somn: e visu-n care viața o răsfață,
Trebuind doar să aleagă, hrana ce-i pare mai bună;
Buha țipă lung în noaptea luminată doar de lună…
Morala:
Dacă vrei ca-n realitate să preschimbi ce ai în gând
Să nu uiți: este posibil, însă doar… perseverând…
Niciun vis, mai mic, mai mare, nu s-a-nfăptuit pe loc,
Trebuie timp și răbdare… și încă ceva: noroc!
Doina Pînișoară Dafincescu
Notă:
Găina domestică (Gallus domesticus)
– la maturitate, își recunoaște puii și își amintește cum arată și alți locuitori ai curții;
– emite sunete variate prin care atenționează în cazul apariției unui pericol, fiecărui prădător în parte (uliu, șobolan, șerpi, vulpe, etc.) fiindu-i rezervat un sunet distinct; de asemenea, atenționează când apar persoane străine în curte.
