În actualele condiții, când seceta prin care trecem pare că nu se mai sfârșește, menținerea bunei stări a hidranților stradali, fie că sunt subterani ori supraterani, apare ca o cerință stringentă a vremurilor în care se vorbește din ce în ce mai serios de schimbări climatice, fenomene de deșertificare chiar în zonele temperate şi, nu în ultimul rând, de creșterea globală a temperaturilor cu efecte dramatice pe Mapamond. Iată motivul ce m-a determinat să creionez câteva considerații legate de grija şi, de ce să nu spunem, mai mult protejarea acestor utilități de primă intervenție la nedoritele fenomene numite incendii, pe care nu şi le doreşte niciunul dintre noi.
Astuparea, furtul componentelor, deteriorarea marcajelor şi, nu în ultimul rând, graba unor societăţi ce efectuează lucrări specifice de construcții ori modernizări pe străzi sau trotuare, iată numai câteva dintre „agresiunile” (dacă le putem spune aşa) la care sunt supuşi hidranţii stradali din urbea noastră (şi nu numai).
Hidranţii, după cum citeam recent într-o fişă tehnică de specialitate, se utilizează în principal pentru alimentarea cu apa necesară stingerii incendiilor şi pentru alte scopuri secundare în cadrul cărora este nevoie de apă. Aici, mai mulţi specialişti în astfel de dispozitive opinează că nu ar fi tocmai normal (şi nici legal, spun unii) ca respectivii hidranți să fie folosiţi în alte scopuri decât cele de intervenţie la incendii (cum ar fi stropitul ori alimentarea cu apă a unor recipienţi mari) pentru că, fiind până la urmă niște mecanisme cu piese în mişcare, se pot bloca ori decalibra taman când e mai mare nevoie de ele, adică la intervenția pentru stingerea vreunui incendiu, şi atunci paguba este înzecit mai mare decât „bungheala” de a rezolva o treabă de moment.
Pe raza municipiului Tg Jiu şi a localităților sale componente, au fost montate, odată cu construirea şi dezvoltarea cartierelor, şi astfel de dispozitive (bineînţeles, conform tehnicilor de atunci), iar în anii de acum, prin achiziţionare de către autoritatea locală ori în cadrul unor lucrări desfăşurate pe finanţări europene, atât din cei subterani, cât şi modelele nou apărute pe piaţă respectiv hidranţi supraterani cu facilităţi ce le fac să blocheze presiunea apei din ei atunci când sunt retezaţi ori loviţi accidental sau care golesc coloana de apă automat după folosire pentru a nu îngheţa în timpul gerurilor.
Am făcut această modestă prezentare a respectivelor dispozitive de primă intervenţie la incendii nu pentru a mă băga singur în seamă, ci pentru a sensibiliza, dacă se poate, şi pe cei care, din diverse motive, fură capacele de fontă de la casetele celor subterani ori componentele de aluminiu de la cei supraterani, nu de puţine ori pentru a fi vândute, iar respectivul să aibă „de una mică” pentru ceva timp.
Este necesară, aşa cum spuneam nu o dată, atitudine din partea fiecăruia dintre noi, de ce nu chiar la nivel de comunitate (asociații de locatari/ proprietari ori vecini de stradă), pentru a stopa distrugerea ori furtul componentelor acestor mijloace de intervenție la incendii, precum și o mai bună clarificare a competențelor instituționale în lumina legislației actuale şi în cazul delegării prin contract a activităților la nivelul județului în domeniul apei.
Pentru că funcționarea în bune condiții a lor în cazuri reale poate însemna, nu de puţine ori, scurtarea timpului de intervenție a forțelor specializate într-o situație de incendiu și, nu în ultimul rând, reducerea pagubelor ori salvarea de vieți omenești surprinse în nedoritele evenimente.
Mugurel PETRESCU
