Coronavirus ne mai trebuia, că d-ale rele avem de toate

1215

Apărut tot din nesăbuința omenească, acest virus ucigaș, COVID-19 provoacă îngrijorare pe întreaga noastră planetă. Sunt afectate până în prezent 150 de țări, apariția virusului perfid făcându-și mai întâi prezența în China unde au murit zeci de mii de oameni și alte sute de mii au fost infectați. Acum pandemia face ravagii în Europa și mai ales în Italia, după cum și în Romania acest virus se răspândește rapid, una dintre cauze fiind dinamica călătoriilor venite dinspre Italia și Spania, unde trăiesc peste 1,7 milioane de români, o mare parte dintre ei, purtători sau suspectați pozitiv cu acest virus, hotărându-se să revină în țară. Și până la urmă era dreptul acestora de a se întoarce acasă, numai că autoritățile statului nu au fost pregătite să contracareze de la bun început fenomenul, referindu-ne aici la luarea unor măsuri mai ferme privind fluxul masiv al intrărilor în țară, contactul de persoane, carantinarea și izolarea presupușilor și purtătorilor de viruși. Or, de aici și invazia și răspândirea acestui coronavirus și în România.
În schimb, de la declanșarea epidemiei în multe state ale lumii și mai ales în Europa, s-a mai putut constata în România o joacă de-a guvernarea, iresponsabilitatea și nepăsarea diriguitorilor, vizavi de sănătatea și viața oamenilor. Și este vorba de un Președinte care nu a avut până acum o altă preocupare decât obsesia alegerilor anticipate, căutând cu îndârjire subterfugii cu soluții fel de fel doar pentru maximizarea numărului de voturi în favoarea breaslei sale politice, inclusiv printr-o bătaie de joc în desemnarea premierilor și fără să țină cont că în țară riscul de contaminare crește pe zi ce trece. Or, într-o astfel de situație și de criză politică indusă, autoritățile statului român au ratat startul luptei anti-COVID-19. Pe de o parte era vorba de întârzierea investirii unui guvern legitim care să gestioneze problemele extrem de complicate din țară, iar pe de altă parte, deciziile timide luate anapoda și cu jumătăți de măsură, care mai mult au complicat și nu au ameliorat prezenta stare de lucruri. În același timp, destul de târziu s-a procedat la coagularea tuturor factorilor politici și de decizie din țară, care era atât de necesară la unirea eforturilor tuturora pentru combaterea acestui coronavirus. După cum la fel de anemice și tardive au fost măsurile de comunicare și prevenție în rândul populației. Or, pe această joacă de-a guvernarea, celula de criză instituită la nivel național, dincolo de unele măsuri bune, precum suspendarea cursurilor școlare, a evenimentelor culturale și sportive cu public sau recomandarea ca oamenii să stea în casă, șamd, surprinde faptul, inclusiv după decretarea stării de urgență, că România nu are încă granițele închise, în special spre zonele externe puternic afectate de această pandemie. De asemenea, mulți studenți după suspendarea cursurilor încă sunt lăsați să stea în cămine, la fel mall-urile sunt lăsate să funcționeze deși sunt călcate zilnic de mii de oameni (să fie lăsate cu program de funcționare doar magazinele alimentare și farmaciile), fiecare în parte după propriile opțiuni și interese. Și astfel de exemple pot continua, dar cu atât mai gravă rămâne situația cu cât în vămi, trecerile masive de persoane venite din afară, devin un pericol uriaș, scăpând de sub control, adică fie datorită traficului rutier extrem de aglomerat și precipitat, strecurându-se astfel în țară multe persoane neverificate și contaminate, dar între altele și din lipsă de personal autorizat, de fermitate și de pedepse mult mai drastice împotiva celor care nu se supun legilor și ordinelor autorităților statului român. În această direcție se mai vehiculează mereu și ideea că România este stat-membru al U.E. dar oare, Spania, Franța, Italia, Germania, Cehia și altele care și-au securizat granițele, nu sunt tot țări care fac parte de Comunitatea Europeană?
Referitor la decretarea stării de urgență, deși declarată târziu, să credem că va fi și benefică, prin concentrarea tuturor eforturilor instituționale și cetățenești, pentru combaterea acestui perfid flagel. Numai că din păcate, oamenii din prima linie a luptei anti COVID-19, mai exact medicii și întregul personal medical continuă să fie expuși la mari pericole pentru sănătatea lor, întrucât guvernul nu a luat la timp măsurile pentru aprovizionarea cu materiale sanitare de strictă necesitate în unitățile spitalicești, o situație precară care trenează în continuare. În schimb, prin însăși vocea președintelui Iohannis, este lansată în spațiul public ,,lauda de sine… pentru guvernul și cohorta sa de partid, mai exact o formă de aroganță, dar contrar efectului scontat, uitându-se că urma va alege și că ,,cine pe cine se laudă, acela mai tare se-njosește”, sau după cum o altă vorbă din popor spune: “Nu zice hop, până nu sari gardul” (șanțul, pârleazul etc). Inclusiv în decretul pentru starea de urgență sunt strecurate șopârlițe cu parti-priuri politice. De asemenea, din motive la fel de meschine se caută stoparea comunicărilor în spațiul public cu cei mai valoroși și reputați medici specialiști, chiar mai mult decât atât, unora dintre ei aducându-li-se învinuiri grave, chipurile, pentru divulgarea de informații secrete. Adică, ei și mulți alți medici specialiști duc greul și povara acestei cumplite pandemii, iar în loc de recunoașterea și aprecierea eforturilor acestora, unii dintre ei, bucurându-se de marea încredere a românilor, mai sunt și acuzați și trimiși în fața onorabilului Parchet General(!?) În același timp ies alții în fața oamenilor, căutând a induce ideea că ar fi adevărații salvatori ai României. Adică o penibilă și degustătoare atitudine partinică și imorală, cu atât mai mult cu cât o mare vină în toată această nebuloasă, au și unele canale de televiziune care, de dragul audienței, mai aduc în emisiuni și altfel de indivizi care își dau cu părelnița, isterizând și mai mult populația. Este vorba, în primul rând, tot de politicienii care folosesc minciuna în locul interesului național. Cum bunăoară, Traian Băsescu, Rareș Bogdan și alții de teapa lor, au ajuns să ne vorbească și despre sistemul de sănătate, după ce de peste 30 ani încoace astfel de specimene au făcut prăpăd și nu le-a păsat de români și de țară, contribuind la răspândirea virușilor fărădelegii, urii, dezbinării și distrugerii naționale?
Evident că în astfel de momente, de grea cumpănă pentru România și pentru viața românilor, sunt mai mult decât binevenite măsurile autorităților statului. În special cele legate de igienă și prevenție. Numai că acest virus ucigaș și-a făcut apariția și pe fondul limitei de sărăcie la care a ajuns să-și ducă amarul existenței marea majoritate a populației din țara noastră. Acum vor rămâne și fără locurile de muncă mii și mii de angajați, înrăutățindu-se și mai mult condițiile de viață ale oamenilor, dar mai ales în mediul rural unde nu se mai poate vorbi nici de minimul nivelului de trai, ci de condiții tot mai grele de viață. Să dăm măcar câteva exemple, spunând că la acest început de secol XXI și la 13 ani de apartenență la U.E., România are încă peste 52.000 de gospodării fără curent electric, că peste 6 milioane de români nu au apă la robinet și se spală la lighean dar și cu WC-ul în fundul curții. Sunt chiar orașe care nici până în prezent nu au canalizare publică, dar în schimb sunt sufocate de gunoaie și de tot felul de noxe, care pun în permanent: în pericol viața oamenilor. Apoi, sunt foarte multe localități, cu precădere în mediul rural și în zonele defavorizate, departe de orice civilizație, unde lipsesc medicii de familie, dar și orice mijloc de comunicare spre alte centre de sănătate publică. Altfel spus, ce medici le pot da o consultație și un sfat bun oamenilor în suferință, bătrânilor în special, atâta timp cât în foarte multe localități nici dispensare comunale nu mai sunt? Și astfel de exemple, cu d-ale rele, având de toate, din păcate, pot continua. Dar, aud și ascultă, cei care de peste 30 de ani încoace conduc și guvernează atât de lamentabil România, oamenii fiind folosiți doar în turismul și în campaniile electorale, atât și nimic mai mult?!. Așadar, se pare că românii sunt mereu blestemați cu d-ale rele și pentru că tacâmul să fie complet, iată-ne pe cap și peste toate necazurile noastre și cu acest coronavirus. Acum se reîntorc acasă și mulți confrați, adică români de-ai noștri, dar plecați de ceva vreme din cauza sărăciei în Italia, Spania și alte țări europene. O bună parte din ei provin din zonele defavorizate, din mediul rural și din micile orașe ale României. Iar disperarea este mare, provocând și o stare de isterie, în cea mai mare parte nemotivată. Or, în astfel de momente trebuie să înțelegem mai mult decât oricând, că avem toți o inimă de român, indiferent că suntem în țară sau în străinătate. Adică să fim raționali și buni, să nu instigăm la ură și dezbinare națională. Cu atât mai mult cu cât încă nu se știe când și cum România va scăpa de această pandemie, urmată cu siguranță și de o recesiune economică cu urmări devastatoare pentru populație, cu pierderea locurilor de muncă, cu o inflație galopantă și scăderea drastică a resurselor economice și financiare ale țării, ale fiecărei familii de români în parte. Deocamdată, actualul guvern, prins pe picior greșit veghează și face ce mai poate, îndemnându-ne la răbdare, calm și înțelegere, la prudență și mai ales la izolare și statul în casă. Altfel spus o măsură bună, numai că la un anumit moment și statul în casă devine la fel de nociv. Se produce treptat o stare de spirit precară, de anxietate, lipsă de mișcare și de ocupație curentă, provocând obezitatea, în vreme ce lipsa luminii naturale și aerul închis și poluant de la bucătărie și de la diferite aparate mecanice și electro-casnice, praful depus pe diferite obiecte, inclusiv după folosirea aspiratorului, aerul umed sau uscat, mucegaiul din locuințele insalubre, șamd., sunt tot atâtea motive de îngrijorare, în special fiind afectați bătrânii, copiii și bolnavii cronici.
Dar până la urmă, cea mai importantă problemă nerezolvată din ultimii 30 de ani și care acum, prin apariția și răspândirea în masă a acestui coronavirus, lovește România în moalele capului este și va rămâne sistemul de sănătate publică. Este precar și neputincios din pricina subfinanțării, deopotrivă în privința infrastructurii și al dotărilor, atât de necesare în exercitarea corespunzătoare a actului medical. Cu atât mai mult sunt evidente acum aceste carențe încât pun adeseori în pericol, în primul rând din lipsa de materiale de strictă necesitate, atât sănătatea și viața pacienților, cât și a cadrelor medicale, aflate în aceste momente dificile în prima linie a luptei împotriva ucigătorului virus. Sperăm măcar acum, că cei care guvernează țara să înțeleagă cum trebuie rostul sistemului de sănătate și să-l prioritizeze financiar, din punct de vedere al importanței, necesității și valorii. Altfel, este bine să primim cu încredere sfaturile medicilor, în special ale celor mai autorizați în medicina de urgență, iar pe guvernanți să-i determinăm în limita bunului simț să-și facă datoria față de națiune, rânduind cum se cuvine treburile țării. Iar în această privință încă ceva mai trebuie spus și anume, în vreme ce majoritatea guvernelor lumii intervin cu zeci și sute de miliarde euro pentru salvarea economiei față de Covid-19, Romania încă se înscrie cu jumătăți de măsură în privința sprijinirii financiare și logistice, deopotrivă, a angajatorilor și angajaților din economia națională. Pe alocuri, guvernul chiar se mai gândește, sau poate că Cel de Sus cu milă. În rest, orice fel de alte comentarii ar fi de prisos, dacă în loc de fapte bune pentru interesul național, continuăm să folosim minciuna, demagogia politică și manipularea într-un moment de cumpănă extrem de greu, existând până la urmă, marele pericol asupra însăși existenței și ființei neamului românesc.
Prof. VASILE IROD

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here