La numai două zile după ce s-a anunțat finalizarea anchetei în cazul Dincă, apare pe internet rechizitoriul în integralitate. Cine l-a postat, e treaba lui cum și de ce o face îmi este greu să răspund, pentru că mie, de ani buni avocat, îmi este dificil să obțin copia unui rechizitoriu din dosar. Trebuie să fac cerere, să aștept aprobări, să plătesc un leu/pagină, în fine să aștept să intre dosarul la instanță, că de la procurori, mamă mamă!, e groaznic să obții copie de pe acte din dosar. Ți le dă trunchiate, șterse de datele cele mai importante, jumătate hașurate etc.În fine, dacă tot apăru acest document, ca unul despre care se spune că am prins 20 de vagoane de hoți cu echipa mea, or fi știind ei ceva!, ca unul care am trecut prin multe, iar acum văd și simt multe, încerc câteva sentimente. Mai întâi, împărtășesc un sentiment de admirație combinată cu compasiune pentru cei care fac azi urmărire penală. Pe lângă blamul permanent că sunt așa și așa, ei își văd de treaba lor cu stoicism și, uite, mai reușesc să trimită în judecată pe câte cineva. De aceea, trecând peste criticile pe care le-am exprimat, adresez echipei care a lucrat și sper că mai lucrează în acest caz, sincere felicitări pentru că au reușit să-l pună după gratii pe acest monstru, Dincă, un personaj care a înjunghiat pântecul tuturor părinților de fete, înfuriind până la revoltă o nație cu respect pentru valorile umane! Și, cum spuneam, un ochi râde altul plânge, nu pot să nu-mi manifest disprețul pentru cei care au dat drumul în media acestui document, dar și multora dintre informațiile aflate în curs de verificare pe timpul anchetei. Ce facem? Facem jocul lui Dincă, transmitem complicilor săi ce a declarat Dincă și cum să se ferească pentru a nu fi aduși lângă el? Facem jocul infractorilor aflați în anchetă? Tot felul de oportuniști cu interese meschine au tras cu tunul și trag în continuare „bătând calul ca să priceapă iapa”! Uni se vor președinți de țară, alții se vor decani de facultate, alții se vor șefi de parchete, alți se vor avocați vestiți, alții se vor pur și simplu celebri.Credeți că e lipsită de coincidență apariția pe net a rechizitoriului concomitent cu autocritica interimarei de la DIICOT că nu a comunicat corespunzător cu media și astfel s-a produs emoție publică? Să vadă lumea cât suntem noi de viteji!Departe de mine că aș putea-o învinui că, personal, a dat publicității rechizitoriul, dar prea apare imediat după interviul său pentru a fi confirmată pe post.Până la urmă judecata e publică și de ce nu ar afla toată lumea de orgiile, sălbăticiile și umilințele la care au fost supuse ieduțele lui Dincă? Ce mai contează că familiile acestor fete mai bine își pun capăt zilelor, decât să audă și să vadă ce s-a petrecut cu fiicele lor?Credeți că a fost lipsită de interes strădania parlamentarului „Altă întrebare” când, în plină anchetă a cazului Caracal, căuta cu insistență să modifice codul penal prin a introduce medierea ca procedură prealabilă în cazul violurilor? Cine știe, o negociere cu Dincă să tacă, o promisiune făcută victimelor, ar reduce criminalitatea pentru că ele nu ar mai reclama, ori și-ar retrage plângerile. Medierea înseamnă o negociere pentru a nu se mai declanșa un proces.Păi, ce, el nu e tot din Caracal? Nu-și dădea socru-său cuvântul de onoare că el n-a avut de-a face cu Dincă decât prin natura serviciului: „el avea un service, repara mașini lovite, cum să nu comunic cu el pe probleme de serviciu?”, în traducere, să-l informeze pe șeful circulației, spunem noi. L-o fi informat Dincă și dacă are ceva ieduțe la coteț? Sau, l-o fi informat Dincă despre modificările aduse autoturismului cu care răpea din stradă fetele pentru ca acestea să nu fie văzute legate în mașină și să nu poată deschide mașina din interior? Sau, iată, întrebările curg de la sine!, l-o fi informat Dincă despre faptul că subordonații respectivului socru nu-l opresc și nu-l controlează niciodată? Timpul ne va spune.Degeaba procedura penală interzice judecata în public atunci când: „dacă prin audierea în ședință publică s-ar aduce atingere siguranței ori demnității sau vieții intime a unei persoane sau a membrilor familiei” ori „în cazul în care o audiere în public ar pune în pericol confidențialitatea unor informații” (art 352 al 4 cod pr. penală). Până și procedura civilă, unde procesele nu produc emoția celor din penal, interzice publicitatea procesului: „în cazurile în care dezbaterea fondului în ședință publică ar aduce atingere moralității, ordinii publice, intereselor minorilor, vieții private a părților ori intereselor justiției” (art 213 al 2 cod pr. civilă). Pasaje numeroase din rechizitoriu prezintă monstruozități care produc mai multă emoție decât dacă nu le-ar fi aflat poporul, doamnă procuror! Cine dă dreptul anchetatorilor și tuturor celor care sunt prezenți într-o anchetă să transmită în public informații, procedee și comportamente infracționale? Vinovată e legea că nu-i exigentă, vinovați sunt cei cu legea în mână că nu o aplică.Azi, cam atât! Când o să pătrund mai bine pe text, o să mai zic câte ceva. Iar dacă mi se va cere să mă opresc, înseamnă că trebuie să tac, pentru că, oricum, nu schimb eu lucrurile. Sunt mai mulți penali care fac legea decât oamenii de bună credință!
Gl.® dr. I. Staicu
