Aşa cum bănuiam, ziua cea mai lungă, dar şi cea mai grea a Coaliţiei guvernamentale, a trecut fără prea mari probleme. Deocamdată. Întrucât curajosul premier, Emil Boc, după asumarea răspunderii, a şi declarat: „Nu m-a speriat şi nu mă va speria niciodată o moţiune de cenzură atâta vreme cât ştiu că fac ceea ce trebuie pentru România, acele măsuri necesare românilor, aşa că moţiunile de cenzură nu m-au speriat niciodată”.
Prezentarea triumfalistă a celor trei legi – a educaţiei, a legilor de restructurare a unor agenţii şi a salarizării unitare-, cu întârziere faţă de ceea ce-şi propusese Guvernul, şi începerea cam tardivă a acţiunii lor, nu vor avea efecte rapide, ba chiar vor fi insesizabile până la alegerile prezidenţiale din noiembrie. Numai că drumul de la asumare la abrogarea şi intrarea acestora într-o practică normală are şi unele riscuri. Nu neapărat în zona protestelor sindicaliştilor în legătură cu legea salarizării, deşi nici acestea nu-s de neglijat, formele de protest însoţind asumarea şi la Piaţa Izvor, din apropierea Parlamentului, cât a urmărilor posibile în năbădăioasa Coaliţie.
Prea multe şi desele împunsături dintre partenerii de guvernare dispăruseră şi la îndemnul preşedintelui Traian Băsescu. Totuşi, înfrângerea simbolică a PSD s-a lăsat cu o declaraţie a preşedintelui de şedinţă, Mircea Geoană, prin care liderul social-democraţilor s-a plâns de şantajul la care au fost supuşi de către partenerii de Coaliţie: „Ştiţi ce, dacă nu vă place, plecaţi acasă… Cam asta a fost tipul şi şantaj şi intimidare.”
În vremea aceasta, PNL pregăteşte o moţiune de cenzură pe legea salarizării unice, care a stârnit cele mai multe nemulţumiri din partea sindicatelor şi a mai multor categorii socio-profesionale afectate. Totuşi, liberalii şi udemeriştii care se împăunează să susţină moţiunea de cenzură nu au însă forţa şi deci numărul de parlamentari suficienţi spre a dărâma Guvernul. Iar posibilitatea ca PSD şi PD-L să voteze prin câţiva membri răzleţi împotriva propriului Cabinet, chiar în condiţiile votului secret cu bile, este improbabilă.
Nemulţumiţii de la PSD, în frunte cu preşedintele Mircea Geoană, ştiu prea bine ce-i aşteaptă dar continuă să nu plece de la guvernare. Preferă să se comporte conform zicalei „Adio, dar rămân cu tine!” Cât va mai rezista această Coaliţie, „contra naturii” încă din start, după cum a botezat-o creatorul ei, preşedintele Traian Băsescu, nu se poate şti. Dinspre protestatarii reuniţi în cei peste o mie de bugetari, înarmaţi cu pancarte, goarne, coroane de flori şi chiar lumânări au răbufnit scandări şi mesaje ca pe terenurile de fotbal, precum „ruşine” sau „demisia”.
După cum se vede, cele trei legi care au speriat România, de vreo câteva luni, nu l-au speriat câtuşi de puţin pe primul ministru Emil Boc, care, cu o siguranţă dezarmantă, a şi plecat la Roma, într-o vizită oficială extrem de importantă. În cursul zile de ieri, premierul s-a întreţinut cu Suveranul Pontif, Papa Benedict al XVI-lea, şi cu premierul Silvio Berlusconi. Primul ministru român s-a aflat şi la discuţii cu reprezentanţii comunităţii românilor – în număr de aproape 2 milioane – ce lucrează în Italia.
Abia la revenirea în ţară şi în urma dezbaterii moţiunii de cenzură ce va fi depusă astăzi sau mâine, vom afla viitorul Guvernului Boc. La curajul manifestat de premier, sigur există şi o variantă de rezervă. Cu sau fără PSD!
Ion PREDOŞANU
