RACUL, BROASCA ȘI O ȘTIUCĂ

1481

Lumea noastră românească, „cea mai tristă de pe pământ” (potrivit unui sondaj global!), poartă la sân – spre deosebire de celelalte neamuri – germenii tuturor răutăților. Iar asta, nu de azi – de ieri, ci de când ticălosul invadator „bădica Traian” a adus cu sine să cotropească Dacia, toți sălbaticii din Imperiul Roman, printre care: filistinii, iosoporanii, hureii, reții, vindilecii, comagenii, maurii, numizii, tavanii, pelasgii, ilirii și mulți alții, capabili de cruzimi și ticăloșii; cărora, „după ce au secătuit Dacia de bărbați”, cum ne spune Criton, medicul lui Traian, au primit de la acesta: „ex toto orbe romano” (cetățenia romană pe teritoriul acelor întinderi de pământ devenite cu timpul vatră românească), potrivit și „Inscripției de la Corint!”. „Din acel vălmășag, pământul nostru s-a lămurit cu altă față, cu alte neamuri, nu alte legi – și – de atunci, izvodim noi, românii – este de părere Al. Vlahuță în a sa «România pitorească»”.Însă, „ca și cum n-ar fi fost de-ajuns, avea să afirme și reputatul istoric Vasile Cărăbiș, începând cu secolul al III-lea (d. Hr.), o mulțime de popoare migratoare dinspre Est, ne-au terfelit țara aflată în curs de liniștire ca teritoriu și statalitate. Alte și alte valuri de lume fără căpătâi, deci (niște nomazi), printre care roxolanii, ulanii, celții, goții, vizigoții, taifalii, gepizii, hunii, sciții, avarii, mongolii, ilirii, slavii, bulgarii, ungurii, pecinegii, cumanii, tătarii etc.; și aceștia, deci, care mai de care, au distrus, au ucis, și-au lăsat sămânța și năravurile de-acum pe pământ românesc, întinându-i glia și firea. E, dar stați așa că n-am terminat cu oropsirea noastră de către acești din urmă năvălitori care – zicându-și europeni sadea – începând cu anul 1990, pretinzând că ne salvează de sub cizma trufașă a muscalilor, ne-au înșfăcat cu de-a sila ajutați de slugoii lor de aici, înrobindu-ne și secătuindu-ne de românism, de resursele subsolului, de păduri, de pământuri și de agoniseala atâtor veacuri trecute. O, dar m-a luat gândul amărăciunii! când mai am de adăugat și alți rău – famați precum turcii care, timp de aproape cinci secole (XIV – XIX) ne-au oprimat, vlăguit și siluit întârziind cu tot atâta vreme apariția iluminismului în conștiința românească.Peste toată această întinare otomană, au apărut țiganii, lăieții, rudarii și zlătarii nomazi, înțesați printre noi de hoarde prădalnice, recte tătarii, muscalii, găgăuzii ori leșii. Dintre toți acești extrem de turbulenți, unii au izbutit să își păstreze identitatea în mod compact pe o anumită parte din străvechea vatră românească, zvârcolindu-se la nesfârșit așa cum sunt ungurii sau ceva mai liniștiți, precum bulgarii, turcii, țiganii, lipovenii, găgăuzii, slovacii, rutenii, ceangăii, șfabii, sașii etc. Cu toții (cum spuneam) ne-au infestat și cu sămânța lor. Totuși, în frământările și interferențele ivite nici una din aceste ginte nu a izbutit să preia supremația datorită, în principal, rolului capital în continuitatea genetică a coloanei noastre străbune, este deținut de mamele geto – dacice. Singurele în măsură să preia și să transmită până în zilele noastre (prin timp) acea simbioză care ne dă sentimentul de comuniune, de stabilitate românească și de nemurire. Numai că, până la deplinătatea acestor valori vom fi siliți, generație după generație, să ne ducem traiul asemeni actorilor din fabula lui Al. Donici: RACUL, BROASCA și O ȘTIUCĂ, aici, într-un fel de „cloacă de stricăciune” cu miasme ca: minciuna, hoția, tâlhăria, nemunca și farafastâcurile de orice fel. Deși, populația majoritară a izbutit de-a lungul timpului să se înnobileze cu multe virtuți, precum bunătatea, cinstea, conștiința de sine, iubirea semenilor, simțul măsurii, seriozitatea, sentimentul de patriotism, respectarea cuvântului dat ș.a., totuși, viața noastră comună continuă să se afunde în genunea mizeriei umane. Și asta, urmare îndeosebi existenței printre noi, neasimilați – lăstărind pe pajiștea fertilă românească – acei indivizi ai căror străbuni au fost recrutați de Traian din Palestina și de pe malurile Iordanului, precum filistinii și alți asemenea, diabolici de felul lor, ușor de văzut, după cum dau din coate infernal, umăr la umăr cu țiganii, țintind numai la funcții comerciale și la cele care privesc destinele poporului, până la cel mai înalt nivel. Totul centrat: „să picure banul și pentru ei și pentru slugi”, fără nicio remușcare față de lumea neajutorată din jur. Banul cu care se cocoață pe listele de partid, în parlament și ministere, ori încropindu-și afaceri personale în zone cu capital de stat, grabnic profitabile mai cu seamă la cârpeli de drumuri, poduri, căi ferate și cvartaluri de locuințe numai bine de căzut tavanele și tencuielile, imediat după recepții!La rândul ei, opoziția „își roade frâul” mai mult de ochii lumii când, de fapt, este căptușită de aceiași microbi; ba, chiar mai rasați, după cum ne demonstră la alegerile europarlamentare. Și, când vine vorba de malversațiuni de felul celor arătate mai înainte, „tac mâlc”, așa cum tac și în cazul „pensiilor speciale”, ori în atâtea alte pungășii politice. Noi, gloata, de vreme ce STS asigură mișcarea transcripțiunii electorale asemeni petrecaniei de la europarlamentare, ori în cazul „Braunovici”, întemeietorul statului român mafiot, cum zice presa, nu ne rămâne decât evadarea înlăuntrul propriei ființe încă mult timp de aici încolo…!Dixi el salvavi animam meam!
MIHAIL PASERE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here