„33 de desene de Paul PLOPA”

252

George Drăghescu inaugurează colecţia „Ceaşca de cafea”. „Ceaşca de cafea” este un supliment al „Serilor la Brădiceni”. Dar ne aflăm, de data aceasta, în faţa unei desprinderi în cea mai deplină autonomie editorială, căci seria de „Restituiri” se bucură de patronajul Editurii C.J.C.P.C.T. Gorj. Este aceeaşi editură care mi-a înlesnit mie publicarea trilogiei „Ritualul morţii şi înmormântării în Gorj”.
„33 de desene de Paul Plopa” are conotaţii hristice şi reprezintă învierea lui Paul Plopa ca desenator ori grafician afiliat, cu dezinvoltură satirico-polemică, cu ştiinţa ironiei fine, umorului rafinat şi confinărilor dintre imagini şi cuvinte.
Cel puţin una din schiţele caricaturale reflectă, con brio, situaţia de astăzi din România. În „figura” 5, un şef (Diavolul) îşi prăjeşte supuşii într-o tigaie. Şi bine le face, că doar ei l-au aşezat în fruntea lor. Surâzând, sardonic, mefistofelic, constat că Paul Plopa era un profet, un vizionar, avea fler şi capacitatea de a întrevedea viitorul pe care-l suportăm noi, acum, bicisnici şi sadomasochişti.
A avea forţa râsului şfichiuitor, demascator şi demistificator nu e puţin lucru. Paul Plopa este un asemenea artist al vremurilor noastre şi un asemenea dezvăluitor al moravurilor unele moştenite prin tradiţie altele împrumutate de aiurea, de prin Europa, Asia, S.U.A. etc.
Aşa că gestul, de-o certă generozitate, al lui George Drăghescu, întâmpinat cum se cuvine de noi, contemporanii lui, dar şi de tovarăşii de drum mai consecvenţi, cu planurile pe care şi le asumă – eu mă număr printre aceştia – trebuie apreciat exact şi fără nici-o urmă de mereu afişată falsă superioritate a unora/a altora de care io mi-s cam sătul.
Dar să reînnod firul artei lui Paul Plopa. Desenul e figurativ, dar constant minat de… subtilităţile sensului în dungă. Cum îţi laşi ochii pe „tablou” şi-i citeşti explicaţia aferentă, instantaneu te dumireşti, înţelegi unde „bate” pictorul cotidianităţii duplicitare, prinsă pe picior greşit. Un poliţist o întreabă serios pe o doamnă de ce nu circulă în condiţii de iarnă? Adică de ce merge pe stradă, iarna, în minijupă? Mecanismul de declanşare a tonului umoristic e perfect (a se citi: bergsonian), pare bine uns şi preţ de 33 de desene nu se întâmplă deloc să capete rugină ori rutină; dar, poate, oleacă de… manierism ludico-hermeneutic. Contrastele, situaţiile neaşteptate… imaginate de grafician te surprind mereu cu substratul lor invers/pe dos. Doi indivizi vor privatizare, adică o privată unde să-şi satisfacă necesităţile fiziologice. O altă „caricatură” – să-i zic totuşi convenţional aşa – cea cu nr. 26. „Când e rău… şi când e bine” ne plonjează iar în realul politic actual în care, absolut hilar, din aliat al lui Victor Ponta, Crin Antonescu a devenit duşmanul său.
Cât îl priveşte, ca biografie, Paul Plopa ar fi împlinit, pe 8 aprilie, de-ar mai fi trăit, 78 ani. S-a născut deci, pe 8 aprilie 1936, la Cernăuţi (în Ukraina) şi a decedat la 23 ianuarie 2001 în Târgu-Jiu. Când s-a repatriat, copilăria şi-a petrecut-o la Brădiceni. Am fost colegi de birou la „Gazeta Gorjului” şi pe urmă la „Gorjeanul” două decenii. Am scos tot împreună Almanahul „Gorjeanul” – o tipăritură de excepţie, gândit, realizat şi machetat cu măiestrie şi devotament, cu spirit de sacrificiu, căci plumbul pe care-l respira i-a atacat sistemul imunitar al corpului. A fost un prozator, un jurnalist şi un artist plastic, de reconsiderat de către posteritate. Iată noi suntem cei dintâi!
Ion Popescu-Brădiceni

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here