29 APRILIE – OMAGIU VETERANILOR DE RĂZBOI

199

veterani1Cuvântul VETERAN a apărut mai întâi în MUNTENIA, consfinţit prin REGULAMENTUL ORGANIC din 8 IULIE 1831, iar titlul de VETERAN a fost conferit, prin Înaltul Decret promulgat de CAROL I, OSTAŞILOR care au luptat în RĂZBOIUL de INDEPENDENŢĂ. A fost atunci 29 APRILIE 1902. Iar astăzi este 29 APRILIE 2012, ZIUA VETERANILOR de RĂZBOI, prilej de MARE SĂRBĂTOARE a ROMÂNILOR DE pretutindeni.

În semn de recunoştinţă profundă a marilor FAPTE de ARME, săvârşite de bravii ostaşi români, în cele TREI MARI RĂZBOAIE,mă simt dator, ca simplu cetăţean român, să adresez câteva cuvinte de suflet VETERANILOR ROMÂNI şi, în special, VETERANILOR GORJENI: „BRAVI VETERANI, MUCENICI ai NEAMULUI ROMÂNESC şi SFINŢI NEMURITORI ai unui POPOR PREA MULT RĂBDĂTOR, aţi luptat cu VITEJIE pentru PĂMÂNTUL SFÂNT al ŢĂRII şi, în lupta cu moartea, AŢI UDAT cu SÂNGE şi SUDOARE GLIA STRĂMOŞEASCĂ. Scăpaţi de cumplitul infern al fronturilor, pe unde soarta şi datoria i-au mânat, azi, VETERANII, CANDELE TĂCUTE, ne părăsesc în linişte şi într-o deplină uitare.Ei, BRAVII VETERANI AU MURIT şi MOR, ca noi SĂ EXISTĂM. Iar dacă vremea cea rea s-a închis asupra VETERANILOR, noi, oamenii simpli şi cu suflet de adevărat ROMÂN, nu avem nici voia şi nici dreptul de a-i uita. Întru PERPETUAREA MEMORIEI NEMURITORILOR EROI AI NEAMULUI NOSTRU şi pentru SLAVA BRAVILOR VETERANI, am compus o poezie, intitulată „ VATRĂ de EROI”:

VATRĂ de EROI

ONOR OSTAŞULUI PIERDUT

În câmpul plin de mine,

Ce a plecat necunoscut

Spre zările străine.

EL a lăsat plângând acasă

Pe-ai săi părinţi mai goi.

Sărmanii, când se pun la masă,

LE curg lacrimi şiroi.

S-a dus de mult copilul lor,

În ţintirim departe.

Ei au privirea dusă-n gol

Şi dorul greu îi bate.

O fi primit viteazul lor

Virtutea Militară?

Ei ştiu doar c-a murit erou

Pentru sărmana ţară.

Geme pământul de EROI

Din Sevastopol până-n Tatra

Rămân ROMÂNII tot mai goi

Îşi caută cu durere vatra.

Se cern decenii, chiar şi veacuri

De când EROII au plecat.

Bătrâna mamă-adună vreascuri

În satul de demult uitat.

Moare TRADIŢIA la noi,

Mulţi VETERANI au dispărut.

Să nu uităm pe-ai noştri-EROI,

Aprindeţi lumânarea pe pământ.

Rostiţi o RUGĂCIUNE pentru EI

Şi POMENIŢI cu drag ale LOR NUME.

Războaiele le-au fost ani grei,

Iar EI şi-au nemurit al LOR RENUME

Aprindeţi CANDELA-n zăvoi,

Prin ŢINTIRIME şi oriunde,

Sub GLIA sângerând s-ascunde

Nemuritoare VATRĂ de EROI.

Prof. Ion Făgaş

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here