,,Întru tine, Maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip. Căci luând crucea ai urmat lui Hristos, și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii, împreună se bucură, preacuvioasă Maică Parascheva, duhul tău“.
14 octombrie este în fiecare an zi de mare sărbătoare pentru creştinii de pretutindeni, îndeosebi pentru cei din partea Moldovei – este vorba de praznicul Sfintei cuvioase Parascheva de la Iaşi, ocrotitoarea tinerilor şi a tot omul credincios.
Aproape că nu este om care să nu fi auzit de pelerinajul care se face an de an la cinstitele moaşte ale Sfintei cuvioase Parascheva, când numeroase persoane se îndreaptă spre capitala Moldovei, Iaşi, spre a cinsti cu evlavie şi a se închina cu credință ,,celei ca un crin răsărit în grădina cea de sus şi cinstitoare a celor care caută sfințenia, fecioară neîntinată, mult folositoare, propovăduitoarea dreptei credințe şi surpătoarea eresurilor“. Acatistul ei o numește pe Sfânta Parascheva ,,leacul durerii, mâna vindecării, casa ocrotirii, mântuirea de boli; mijlocitoarea celor greşiţi, folositoarea celor asupriţi, îndreptătoarea judecătorilor celor răi, scăparea celor judecaţi şi osândiţi, stârpitoare a răutăţilor, aducătoare de ploi mănoase, stârpitoare a insectelor dăunătoare şi otrăvitoarea jivinelor răufăcătoare, îmbelşugătoarea de roade bune şi veselitoarea plugarilor, mângâierea celor nenorociţi, povăţuirea celor rătăciţi şi împreună-lucrătoare cu cei ce hrănesc pe cei săraci“. Din aceste cuvinte se vede că Sfânta cuvioasă iubeşte mult pe oamenii milostivi care-şi ajută aproapele lor, iar poporul a simţit de nenumărate ori ajutorul Cuvioasei Parascheva nu numai în biserică, ci şi pe câmp, pentru că Sfânta preţuieşte munca jertfelnică a oamenilor şi de aceea se întristează împreună cu ei atunci când sunt păgubiţi, atunci când sunt în primejdie să-şi piardă truda mâinilor lor. De aceea, poporul de la ţară are o deosebită evlavie faţă de Sfânta Parascheva, întrucât este ocrotitoare şi a muncii lor, a dăruirii lor, a ostenelilor lor de pe câmp, este ocrotitoarea roadelor muncii lor celei cinstite.
Sfânta cuvioasă Parascheva s-a născut în Tracia, într-un sat numit Epivata, lângă Constantinopol, din părinţi creştini greci, de neam bun şi bogaţi, având multe averi. Ei au botezat-o şi au crescut-o pe micuţa Parascheva în credinţa creştină; evlavioasă fiind, mergea mereu cu maica ei la biserica Preacuratei Născătoare de Dumnezeu. Într-o zi, după ce trecuse de vârsta de zece ani, mergând la Biserică, a auzit acest cuvânt al Evagheliei: ,,Cel ce voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine şi să ridice Crucea sa şi să urmeze Mie“ (Luca IX, 23). Auzind acestea, s-a aprins inima ei, dorind să împlinească pe dată cuvântul Evangheliei, şi ieşind din Biserică şi întâlnind un sărac, s-a ascuns de maica ei şi- dezbrăcându-se de hainele bogate pe care le purta – le-a dat lui, iar ea a îmbrăcat hainele săracului; iar când a venit acasă şi au văzut-o părinţii într-un astfel de chip, s-au îngrozit şi au bătut-o, ca să nu mai facă aşa ceva. Ea însă a făcut acestea de mai multe ori, neluând în seamă ameninţările, ocările şi bătaia pe care o lua de la părinţi. Cele pe care le îndura acasă erau ca nişte prevestiri ale roadelor duhovniceşti de mai târziu, mai presus de firea omenească. Sufletul ei ardea însă de dorinţa de a sluji lui Dumnezeu, după cuvântul auzit. Drept care, într-o zi a fugit de acasă fără ştirea părinţilor, plecând la Constantinopol, unde s-a închinat în bisericile lui Dumnezeu, la moaştele sfinţilor de acolo şi a ascultat povăţuirile duhovniceşti a sfinților bărbaţi de acolo. Întărindu-se cu rugăciunile lor, a plecat din cetate, a trecut în Calcedon şi în cele din urmă s-a aşezat în Heracleea Pontului, mergând pe jos până acolo.
Părinții ei, după ce au căutat-o ei înșiși și cu ajutorul altora multă vreme, negăsind-o, s-au întors acasă, iar preafericita fecioară, ajungând la Heracleea Pontului, a ajuns la o biserică a Născătoarei de Dumnezeu, s-a așezat la pământ și l-a udat cu lacrimi; apoi s-a sculat și, prin rugăciune umplându-se de har, cinci ani întregi a petrecut cu răbdare, nevoindu-se în acest sfânt locaș, sporind duhovnicește în multe chipuri. Ea nopțile și le petrecea în rugăciuni neîncetate, iar zilele în ajunări fără număr, în rugăciune cu lacrimi și tânguiri neîncetate; iar pentru puținul somn pe care și-l îngăduia, se culca jos pe pământul gol. Ea în toate era smerită, având cugetul cumpătat, inima curată și plină de evlavie către Dumnezeu.
După trecerea celor cinci ani în aceste nevoințe, i-a trimis Dumnezeu pe cei ce aveau să o ducă la Ierusalim; căci ea își dorea să meargă acolo și ruga pe Dumnezeu și pe Maica Lui pentru aceasta. Astfel pregătită, ea a ieșit din biserică și, îngrădită cu ajutorul de sus, a ajuns la Ierusalim, închinându-se la toate Locurile Sfinte, mergând pe acolo “unde și blândele picioare ale Mântuitorului meu Hristos au călcat”. Împlinind acestea, a mers în pustiul Iordanului și a ajuns la niște călugăriţe pustnice, alăturându-se lor. Mult s-a nevoit și aici, până l-a biruit pe vrăjmaşul diavol, care mai înainte năvălise asupra ei cu ispite multe și de tot felul, neputând a le lăsa în scris pe toate. Băutura ei era apa de izvor, și de aceasta foarte puțină; iar în loc de așternut folosea o rogojină; îmbrăcămintea ei era o haină, și aceasta foarte zdrențăroasă; iar cântarea pe buzele sale era neîncetată, lacrimile de-a pururea. Peste toate acestea înflorea dragostea, iar vârful îmbunătățirilor, smerita cugetare, le cuprindea pe toate acestea.
Ea a răbdat ani la rând în această mânăstire de călugărițe. Și nevoindu-se prin foarte multe fapte bune, ajungând la vârsta de 25 de ani, a plecat de acolo și s-a dus la Iope. Și mergând de acolo pe o corabie, a pornit către patria sa, ajungând acolo după o călătorie plină de primejdii pe mare.
Apoi pururea pomenita a venit iarăși la Constantinopol și, după ce a cercetat dumnezeieștile locașuri și pe sfinții bărbați, a plecat și s-a așezat într-un sat numit Calicratia, în biserica Sfinților Apostoli, nesocotind petrecerea părinților săi de bun neam și batjocorind înțelepțește uneltirile vicleanului înșelător. Doi ani a petrecut acolo, după care a adormit întru Domnul, încredințându-și sfântul său suflet în mâinile îngerești, spre sălășluirea în locașurile cele veșnice și dumnezeiești; iar trupul său, înfrumusețat cu dumnezeiești îmbunătățiri, l-a ascuns în pământ.
Numeroase lăcaşuri de cult ortodox din judeţul Gorj poartă hramul Sfintei Cuvioase Parascheva: biserica din parohia Strâmba-Jiu(Turceni), cea din comuna Vladimir, precum, biserica de lemn din Ciuperceni şi cele din localităţile Piscuri, Răşina (Ţicleni), Radoşi (Crasna), Căpiteni (Ţânţăreni) ş.a. De asemenea, Catedrala ortodoxă din municipiul Motru poartă hramurile ,,Preasfânta Treime şi Sfânta Cuvioasă Parascheva“, aici, în Catedrala din Motru, aflându-se veşmintele Cuvioasei, aduse de la Iaşi spre mângâierea credincioșilor.
Să cinstim şi noi pe această mare Sfântă şi caldă mijlocitoare către Dumnezeu, participând la Sfânta Liturghie de sărbătoarea ei, ajutând pe cei săraci şi bolnavi, citindu-i Viaţa şi acatistul ei, căci ,,cine citeşte Vieţile sfinţilor dă slavă lui Dumnezeu, şi să spunem: ,,Pe sfânta folositoare a celor ce sunt în nevoi, toți cu dreaptă credință să o lăudăm, pe preacinstita Parascheva. Că aceasta, lăsând viața cea stricăcioasă, pe cea nestricăcioasă a luat-o în veci. Pentru aceasta mărirea a aflat și dar de minuni, cu dumnezeiasca poruncă. Spre tine pururea nădăjduind, de multe boli și primejdii s-a izbăvit țara aceasta, alinând și prefăcând mânia cea cu dreptate pornită asupra noastră de la Dumnezeu, în bună și milostivă îndurare, prin ale tale rugăciuni; dar și acum îngrozindu-ne marile nenorociri, la tine năzuim cu lacrimi, să ne ajuți să scăpăm din primejdie și să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia“.
Masterand în teologie, Marius Stochiţoiu
