Mulţumind providenţei că am scăpat din captivitatea hârbului şi am ajuns din nou pe terasament, am privit locomotiva, la fel de jerpelită ca aproape tot ce aparţine CFR-ului ANULUI 2010, şi care produsese… seismul când s-a cuplat cu aşazisele vagoane şi mi-a provocat panica. Legată de un specialist în aşa ceva, a plecat, după un şuierat leşinat, la vale, mai spre josul faţadei gării.
Pe o linie paralelă cu cea de pe care o… zbughise antica surată, se afla garat un alt… tren, compus din doar trei vagoane plus… măgarul, adică locomotiva ce avea drept ţintă, probabil, muntele, după poziţionare. În spatele ei, un vagon roşu-vişiniu, urmat de două albastre, aparţinând, poate, după coloratură, unor partide aflate în… vlaga opoziţiei ! Şi ele, la fel ca suratele de dincolo, la fel de…atrăgătoare, sau, dacă admiteţi, respingătoare. Vorba ceea: “de departe ochii-ţi bate, de aproape ţi-i şi scoate”! Peronul gării Tg-Jiu, ce-i drept nu-i păcat, contrastează prin curăţenie, cu ce se află pe căile ferate române. La fel şi interiorul în care, o femeie de serviciu, cu găleata şi mopul, îşi făcea datoria, undeva pe la sala de aşteptare de…clasa II-a. Aici, adică la etaj, pentru amatorii de umor sau de bârfe, suficient… material. Pe pereţii încăperi-lor, vreo trei obiecte cu pretenţie de ceas, indică, în ton cu starea CFR-ului actual, fiecare o altă oră, iar cele mari cât o roată… ătrată de vagon, având, ca şi majoritatea celor ce-nvârtesc sau… manevrează afacerile acestei societăţi, două feţe, îţi etalează, fiecare, ora ei !! Niciunul din aceste obiecte nu prezintă ori nu prezenta, atunci, timpul real, diferenţele fiind de ore, nu de minute. După care din ele să se ia călătorul? Dar… nici nu-i nevoie de ele decât ca mijloc distractiv, când te gândeşti că trenurile noastre nu au ţinut niciodată cont de cărticica numită “Mersul trenurilor”. Oare cam câţi ani sunt de când nu trebuie să te temi că pierzi trenul ?? Cum, de regulă, întârzierile pleacă de la câte zeci de minute în sus, poţi merge, spre gară, şi cu spatele, că tot prizi… chezăşul ! Socoteli ceferiste recente, au făcut posibil comunicatul, cred, oficial, că în cursul anului 2009, întârzierile cumulate, ale hârburilor de pe calea ferată, se cifrează la astronomica cifră de…CINCI ANI !! Şi când te gândeşti că în Japonia, pentru doar…trei minute întârzieri, ale tuturor trenurilor, tot într-un an, ,ministrul căilor ferate şi-a dat demisia. La noi, domnul Berceanu, nu poate fi mişcat nici cu toate locomotivele care încă se mai târăsc, leşinate cum sunt. Dar…cum “capra, cât e de râioasă, ţine coada tot în sus”, preţurile (de)serviciilor oferite de aceşti iluştri anonimi, cresc continuu, chiar cu o zi în urmă anunţându-se, pentru 2010, o creştere a preţului la bilete, cu încă 15% !! iar numărul salariaţilor urmând a fi diminuat, cu…doar vreo zece mii de pălmaşi… La… palatul CFR-ului, nici o clintire !
Pentru a afla cam cum stăm la nivelul civilizaţiei (cât mai este şi o mai fi…), în zona gării şi pe aria de responsabilitate, m-am adresat comandantului postului de poliţie TF Tg-Jiu, domnul comisar Daniel Brotea. De la domnia sa, un om cu care îţi face plăcere să dialoghezi, ca şi cu colaboratorii din subordine, am aflat că, spre deosebire de alte zone, gara Tg-Jiu şi zonele adiacente, prezintă şi graţie dumnealor, garanţia că pasagerii nu sunt expuşi marilor riscuri, fenomenul fiind stăpânit şi stârpit din faşă. Cu excepţia unui caz, petrecut cu câteva luni în urmă, soldat cu rănirea unui tânăr confundat de către un grup de indivizi certaţi cu civilizaţia, alte probleme deosebite nu au avut loc, motiv pentru care, pe unul din corpurile de mobilier aflat, în biroul dumnealui, stă la loc de cinste o diplomă, recent obţinută, care situează Poliţia TF Tg-Jiu, la loc fruntaş, pe ţară. La mai mare !!
Revăd, prin negura timpului, locomotivele cu aburi, care…defilau prin faţa coşmeliei de atunci, numită gară. Ce minte ascuţită a avut galezul Richard Trevithick (1771-1833), care, îmbunătăţind performanţele maşinilor cu aburi ale predecesorilor săi, a…născut prima locomotivă, cu roţi cu bandaje netede, în anul de graţie 1803 !!, la vârsta sa de doar 33 de ani… Unele date se cam leagă: invenţie în 1803, la 33 de ani şi se stinge din viaţă în 1833, la proape 63 de ani !!! Revăd frumuseţea manevrelor făcute, cu felinarele cu petrol lampant, de către acari sau manevranţi, revăd norii de fum ce-ntunecau împrejurimile, burlanele care încărcau cu tone de apă cazanele maşinilor cu aburi, reaud şuieratul inconfundabil al acelor minunăţii ale timpului, mi-aduc aminte cum, dacă doreai să te joci, puteai coborî din vagonul trenului personal, pe numite porţiuni, pentru cine ştie ce năzbâtii, şi urcai din nou, fără probleme. De fapt, mare diferenţă între… cosmicele viteze de acum, şi cele de acum 50 de ani, nu prea este… Staţi liniştiţi la locurile voastre… S-ar putea să vină trenul, chiar în cursul zilei.
Geo Filiş
