Preţioasa carte, „Strada Unirii – fostă Drumul sărarilor, Bariera Vâlcii sau Strada centrală”, din bogata colecţie de gen „Târgu-Jiu – case, oameni, destine” a neostenitului istoric-cercetător – pe teren, în arhive, pe numeroase documente (acte judiciare, decizii politico-administrative, planuri urbanistic-edilitare, scrisori şi fotografii cu valoare publică şi privată ş.a.) – judecătorul Ion Duguleanu şi colaboratorilor ing. Titus Pânişoară şi Ion Ţârlea –, continuă într-un alt mod şi cu alte mijloace tehnice de documentare opera în domeniu a strălucitului înaintaş, Alexandru Ştefulescu, autorii înscriindu-se prin astfel de proiecte într-o mişcare culturală de prestigiu.
Distinsul precursor, întemeietor de şcoală şi în acest sector, s-a bucurat – la vremea sa – de elogiile genialului istoric Nicolae Iorga. Sper ca şi colegul nostru, domnul judecător, şi comilitonii săi întru demers, între aceştia figurând la loc de frunte ca iniţiator de colecţie, domnul Pânişoară, să-şi găsească potriviţii evaluatori, iar cititorii excelentei lucrări să înţeleagă ce „brazdă” istorică s-a tras în tradiţia cercetării străzilor, imobilelor şi destinelor (politice, sociale, istorice şi culturale) ale proprietarilor, chiriaşilor şi moştenitorilor acestora în ambitusul secular al municipiului Târgu-Jiu.
Să ne înţelegem: prin astfel de lucrări, patrimoniul identitar al acestui topos complex în geografia judeţului Gorj, bine conturat şi reliefat de către autor, pune istoria Cetăţii de pe Jiu în adevărata lumină a valorilor sale, iar înaintaşii (târgoveţi, meşteşugari, negustori, comercianţi, intelectuali – unii de „rasă”, militari ş.a.), turnând temelia unor edificii în acest vad (case proprii, prăvălii, magazine, teatre, librării, spitale, farmacii, instituţii publice şi private) au fost printre cei care au contribuit la dezvoltarea economică, socială şi culturală a oraşului nostru, asigurându-i, în peisajul civilizaţiei pe profil, un blazon specific. Iar dacă s-a creat un patrimoniu identitar în plan edilitar-urbanistic, monografierea cu migală şi pasiune a acestei realităţi prin studii, cercetări şi lucrări de tipul celei ce s-a lansat, azi, 24 mai a.c., defineşte rolul activ al autorului (colaboratorilor) în ceea ce priveşte o astfel de prestaţie. Afirm acest lucru întrucât, în faţa Europei, a municipiilor din spaţiul european cu tradiţie în domeniu, municipiul Târgu-Jiu, prin suma lucrărilor mai multor autori din Gorj, dispune de o veritabilă legitimaţie în plan cultural. Fără îndoială, trebuie omagiată în sensul precizat implicarea autorităţilor locale, a Primăriei Municipiului, a domnului inginer dr. Florin Cârciumaru, fără susţinerea cărora astfel de proiecte ar fi rămas doar pur virtuale.
În ce mă priveşte, lectura cărţilor editate sub genericul menţionat a resuscitat propriile amintiri legate de acest oraş care, parţial, este şi al copilăriei şi adolescenţei mele, intrarea mea în acest perimetru având loc în anul 1946, exact ca în cazul marelui poet oltean Marin Sorescu, adică într-un car tras de boi. Atunci, orizontul meu cultural s-a îmbogăţit, printr-un şoc de cunoaştere, cu imaginea acestui oraş. Elementele care mi-au bombardat retina, şi cu ea, conştiinţa, le-au constituit „Podul Jiului” şi „casele cu turn” care, aşa cum afirmă autorul, aparţineau familiilor Călinescu şi Nicolescu. Multă vreme, după ce au fost demolate, am fost în căutarea lor, recenta carte-document punându-mă în posesia imaginilor lor, ca pe un fel de proprietate a memoriei.
Un alt element, de data asta din orizontul culturii, îl constituie genealogiile, unele depăşind un secol, aşa cum este cazul atâtor locuitori veniţi de peste Carpaţi, dar şi din Serbia, Bulgaria, Polonia, Germania, Austria, Ungaria, Macedonia, Italia, arealul de pe Jiu devenind un fel de „loc al făgăduinţelor”, unde meseriaşi, negustori, dar şi intelectuali de diferite etnii au contribuit material, profesional, intelectual şi cultural la profilul socio-uman al urbei de pe Jiu. Un „transhumant”, dar fără turme de oi, însă cu investiţii benefice şi de răsunet în domeniul negustoriei, mai ales al tăbăcăriei, a fost renumitul Nelu Roşca, cu edificii pe mai multe străzi ale oraşului, între care şi pe str. Unirii i5(i09), venit din Mărginimea Sibiului. El era văr primar cu filosoful D.D.Roşca, celebru în cultura română şi nu numai, în special cu lucrarea „Existenţa tragică”, pe măsura tratatului „Del sentimiento tragico la vida” de Miguel Unamuno. În eseul său, D.D.Roşca glosa: „… valorile sunt eficace, ele sunt singura noastră armă cu care putem interveni ca agenţi transformatori ai existenţei”. Fără a fi conştienţi de această legitate, înaintaşii care au pus bazele şi au contribuit la naşterea, dezvoltarea şi afirmarea oraşului Târgu-Jiu, au fost, fără să vrea, „agenţi transformatori” – în felul lor – ai existenţei din acest spaţiu sociologic, economic şi cultural.
Tot lui D.D. Roşca îi aparţin cugetarea: „Ştiinţa veritabilă nu se ocupă decât de ceea ce este şi a fost, nu de ce trebuie să fie. „Trebuie să fie” este adaos subiectiv, căci e de origine emotivă la ceea ce este obiectiv”. Or, aici se încadrează şi lucrarea de faţă. De ceea ce se va întâmpla de acum încolo în evoluţia oraşului nostru vor scrie, probabil peste o jumătate de secol, dacă nu mai târziu, cronicari sau istorici ai generaţiilor următoare, dar şi atunci, ei vor avea la baza proiectelor lor lucrări fundamentale ca: „Istoria Târgu-Jiu-lui” de Alexandru Ştefulescu, „Târgu Jiu. Case. Oameni. Destine” de Ion Duguleanu, Titus Pânişoară, Ion Şoldea, Ijac, precum şi multe cărţi în domeniu scrise de Zenovie Cârlugea, Alexandru Doru Şerban ş.a.
Elogiez cu încântare şi în deplină cunoştinţă de cauză truda eroică a tuturor confraţilor care îşi sacrifică timpul, deschizând şantier de cercetare a valorilor locale cu rezonanţă specifică în cultura şi civilizaţia naţională.
Dumitru Dănău
