„Elvira Godeanu. O poveste de pe Jiul de Sus” şi „Emil Prager”, capsule de istorie

165

Monografia e o specie dificilă în domeniul de cercetare. Presupune ani întregi de documentare. Se află cu noi, în această seară specială, doi oameni ale căror performanţe actoriale sunt incontestabile. Valoarea întreprinderii lor rezidă desigur în acribia ştiinţifică dar, simultan, în patosul cu care paginile se succed unele după altele într-un proces gnoseologic de rară abnegaţie.

Cele două noi apariţii editoriale se datorează unor intelectuali de marcă ai urbei de pe Jiu: Ion Mocioi şi Ion Cepoi. Cu ei şi prin osârdia lor sacrificială, Gorjul a mai smuls timpului încă două „capsule” de istorie, a căror evoluţie în spaţiul nostru cultural de-abia de-acum înainte va fi monitorizată. Fie că se face vorbire de „Elvira Godeanu” – această admirabilă artistă pentru care orice elogiu nu e niciodată redundant, fie că se scoate din uitare o personalitate de anvergură naţională ca Emil Prager, soţul ilustru al Elvirei Godeanu, demersul în sine al celor doi merituoşi concitadini ai noştri Ion Cepoi şi Ion Mocioi se remarcă – subliniez – prin seriozitatea abordării, prin claritatea discursului, prin transparenţa transmodernă a comentariului aplicat.

Semnificaţia momentului şi monumentalitatea expresiei

Ion Cepoi excelează însă, dincolo de admirabila-i devoţiune, prin calitatea de a da detaliului funcţia reprezentării întregului, care întreg ni se oferă cu o coerenţă şi organicitate, înzestrate, dimpreună să atragă atenţia asupra acestei actriţe mirabile, contemporană o vreme cu noi şi patroană spirituală a Teatrului Dramatic „Elvira Godeanu” din Târgu-Jiu. Scriitura domniei sale se mişcă dezinvolt între semnificaţia momentului şi monumentalitatea expresiei. Lectorul negrăbit va sfârşi prin a se resitua, graţie unei fascinante <<maşini a timpului>>, într-un teritoriu ce-l va fascina, îl va emoţiona în cele din urmă şi îl va încredinţa că face el însuşi istorie.

Figuri făuritoare

Pe de altă parte, Ion Mocioi, ni se înfăţişează ca fiind acelaşi neobosit scormonitor de arhive, personale şi publice, acelaşi necesar mânuitor de condei care şi-a asumat, recunosc, incomoda postură de restituitor, de reconstituitor al unei epoci, nu de mult apuse, şi al unor figuri emblematice care i-au dat acestei epoci vigoare şi strălucire, relief şi identitate. Închei cu o notă, deloc agonistică: printre aceste figuri făuritoare de nou destin venerabilei noastre cetăţi se înscriu, deja, Emil Prager, Marian Negrescu, Ion Mocioi, Ion Cepoi, Gheorghe Grigurcu, George Drăghescu şi, cu voia dumneavoastră, noi toţi care dăm gir acestor manifestări de excepţie, în această seară.

Ion Popescu Brădiceni

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here