Aflată la a XI-a ediţie Expoziţia Naţională de Arte Vizuale ,,Brancuşiana Copiilor” a fost vernisată pe 14 martie a.c. la Muzeul Judeţean ,,Al. Ştefulescu” în prezenţa unui mare număr de vizitatori-invitaţi, elevi, presă, părinţi.
Cele peste 500 de lucrări expuse, selecţionate dintr-un număr mai mare, bi şi tridimensionale, provin de la şcoli şi elevi din ţară din toată gama învăţământului preuniversitar-de la grădiniţe până la licee vocaţionale de arte. Ne bucură, astfel, prezenţa unor şcoli din Alba-Iulia, Bucureşti, Braşov, Bacău, Botoşani, Cluj, Craiova, Iaşi, Piatra-Neamţ, Tg-Neamţ, Petroşani, Piteşti, Rădăuţi, Sibiu, Slobozia, Târgovişte, Urziceni itc.(peste 42 de şcoli din aproape toate zonele ţării)- prilej de a avea astfel un tablou de sinteză a creaţiei elevilor dintr-un areal extins.
La o prima privire a expoziţiei, remarci explozia de culoare, de bucurie tumultoasă, de tinereţe, de căutări – de la spontaneitatea formelor la elaborarea minuţioasă şi rigoarea geometrică a compoziţiilor; de la formele tridimensionale, timide, la cele curajoase care provoacă monumentalul.
La o analiză mai minuţioasă, distingem calităţi şi imperfecţiuni, puncte tari şi slabe într-o scară la fel de variată şi complexă. La punctele tari putem să reamintim prezenţa bună a lucrărilor venite din ţară în comparaţie cu cea a celor din ediţiile anterioare-acest lucru datorându-se şi colaborării mai bune cu Inspectoratul Şcolar prin prezenţa domnului inspector de specialitate Gabriel Popescu în difuzarea Regulamentului de participare la inspectoratele şcolare din ţară. Sporirea, faţă de alţi ani, a lucrărilor spaţiale şi diversificarea tehnicilor de lucru-lucrări în metal, marmură, obiecte ready-mady, carton, lut, digitale, colaje, fotografie etc. Un alt punct tare ar fi diversitatea stilistică cu valenţe în arta moderna: abstracţionism, suprarealism, conceptualism, op şi pop-art, minimalism, artă cinetică, dar şi la realism şi artă populară românească. Putem vorbi astfel de unitate în diversitate, creativitatea fiind raza călăuzitoare în creaţia majorităţii lucrăriilor. La punctele mai puţin izbutite am putea menţiona aglomeraţia lucrărilor pe simeze, în special cele din aria şcolilor gimnaziale, spaţiul nefiind prea generos în acest fel. Apoi, absenteismul multor şcoli din judeţul nostru, mai ales din învăţământul primar şi, mai rău, al unor şcoli cu pretenţii şi cadre calificate pe care, din adâncă mâhnire, nu le mai enumăr aici; prezenţa în expoziţie a unor lucrări care frizează mai mult sau mai puţin, cu kitsch-ul, reproducerea unor opere brâncuşiene, necreative, cu sclipici, în lemn lăcuit, proliferarea unor lucrări în tehnica origami, facile etc.; lucrări în care profesorul este autorul şi nu invers.
***
Se încheie, astfel, una din manifestările dedicate Titanului de la Hobiţa, artistul şi învăţătorul nostru, care ne îndeamnă mereu spre sublimul simplităţii, să privim până vedem esenţa lucrurilor, “pe dinlăutru”, adică, să fim mereu copii, “să creem ca un Dumnezeu…” să…. etc, cu speranţa că din rândul acestor copii şi tineri se va întrupa un nou profil de mare creator.
Prof. Gh. Plăveţi
