Înotul in piscină, forma cea mai bună de relaxare în anotimpul călduros, poate provoca o serie întreagă de afecțiuni survenite în urma contractării de bacterii, ciuperci, virusuri și alți paraziți care se înmulțesc în medii umede și calde. Vara, numărul semnificativ mai mare de persoane care suprapopulează piscinele și ștrandurile, predispune la epidemii infecțioase în lipsa adoptării unor măsuri corecte de igienă înainte și după intrarea în bazine.
Specialiștii în dermato-venerologie avertizează că, deși înotul în piscină este, în sine, o activitate benefică organismului, datorită efortului fizic depus, el poate constitui, totodată, și o posibilă sursă de infectare. Microbii se înmulțesc cu rapiditate într-un mediu umed și cald, așa cum este piscina, iar odată ce pătrund în organism, aceștia pot produce infecții la nivelul țesutului cutanat, al ochilor, urechilor, unghiilor, sistemului digestiv sau chiar al regiunii genitale.
Printre cele mai comune boli contagioase transmise la piscină se numără diareea. Atunci când o persoană a suferit de această tulburare digestivă în ultimele două săptămâni de la frecventarea piscinei, poate contamina și apa din bazin cu germenii infecțioși, care pot ajunge apoi în organismul celor care înghit mici cantități de apă în timpul înotului.
• Otita externă – numită și otita de bazin, sau urechea înotătorului, această afecțiune este și una dintre cele mai frecvente patologii diagnosticate în timpul verii în cabinetele ORL. Boala poate fi produsă de agenții patogeni Pseudomonas aeruginosa și Stafilococul auriu și se manifestă prin dureri de ureche, senzație de ureche înfundată și mâncărimi (prurit). Netratată, infecția se poate extinde în pavilionul auricular (cauzând pericondrita auriculară) sau în ganglionii sateliți, provocând adenite inflamatorii.
• Conjunctivita dată de Chlamidia trachomatis
O boală oculară foarte contagioasă, ce poate fi contactată de la piscină, este conjuctivita foliculară acută, inflamația acută a conjuctivei produsă de bacteria Chlamidia trachomatis. Agentul patogen se dezvoltă în medii umede, la temperaturi crescute și cauzează diverse simptome odată ce pătrunde în organism: înroșirea ochilor, umflarea pleoapelor, senzații de corp străin în ochi, lăcrimare abundentă, adenopatie locală (mărirea ganglionilor) și chiar apariția tulburărilor de vedere. Manifestările clinice apar în 7-10 zile de la contactul cu apă infectată și se remit după 4-6 săptămâni de tratament, ce constă în administrarea de antibiotice, antialergice și dezinfectate oculare. Prevenirea afecțiunii este posibilă prin purtarea ochelarilor de înot și clătirea ochilor cu apă rece, curată, imediat dupa părăsirea piscinei.
• Granulomul de piscină
Mycobacterium marinum este un alt agent patogen răspândit la ștranduri și piscine, care produce afecțiunea dermatologică numită granulomul de piscină. Persoana infectată observă cum, într-o anumită regiune corporală, apare din senin o leziune cutanată roșie, inițial de mici dimensiuni, care continuă apoi să se extindă și să se cronicizeze. Tratamentul constă în administrarea de antibiotice la indicația medicului specialist, însă cum vindecarea este deseori dificilă, poate fi necesară și o intervenție chirurgicală.
• Acneea la clor
Acneea poate fi declanșată și pe fondul expunerii la diverși agenți iritanți. Acneea la clor apare ca urmare a înotului în bazine și piscine clorinate intens. Clorul este utilizat pentru purificarea apei de agrement, însă poate, totodată, să usuce excesiv pielea și să determine glandele sebacee să producă prea mult sebum. Acest proces conduce la blocarea porilor și, implicit, la apariția sau agravarea acneei. Medicii dermatologi recomandă folosirea unei loțiuni de față, care nu are la bază ulei, imediat după duș, astfel încât nivelul de hidratare al pielii să se mențină în limite normale.
• Pruritul cutanat este o afecțiune pe care înotul în piscină și alte bazine publice o poate provoca. Senzațiile de mâncărime specifice acestei probleme dermatologice apar pe fondul reacției la clor, un agent iritant sau chiar un alergen periculos pentru persoanele cu o astfel de sensibilitate. Clorul este și un agent coroziv, proprietățile sale oxidante determinând hidrogenul să ajungă din moleculele apei în piele, eliberând oxigen și acid clorhidric cu potențial nociv asupra barierei de lipide cu rol protector a țesutului cutanat. Unguentele cu cortizon și cele cu antihistamine reprezintă formele de tratament eficiente pentru puritul cutanat, doar după un consult al medicului de specialitate.
• Dermatofitia piciorului
Infecțiile micotice completează lista afecțiunilor ce pot fi contactate la piscine, în special prin deplasarea fără încălțăminte pe suprafețe umede. Dermatofitia piciorului este o micoză produsă de o ciupercă microscopică, ce infectează pielea tălpilor, unghiile și porțiunile dintre degetele de la picioare. Netratată, afecțiunea produce vezicule urât mirositoare însoțite de mâncărime, înroșirea și descuamarea pielii. Bărbații sunt cel mai predispuși dermatofitiei piciorului.
• Leptospiroza – este, de asemenea, o boală infecțioasă acută, transmisibilă prin apa contaminată din piscine. Leptospiroza este cauzată de agenții patogeni numiți leptospirele (spirochete Leptospira interrogans). Microorganismele se elimină prin urină, infectând bazinele de apă și pătrunzând în organism prin piele, mucoasele nazale sau oculare. În corp, leptospirele se înmulțesc în fluxul sanguin și invadează organele interne. Simptomele leptospirozei, care debutează după 2-20 de zile de la contactare, sunt: frisoanele, febra, durerile articulare, cefaleea puternică, starea de somnolență și slăbiciunea generală. Sunt posibile și hemoragiile nazale și gastrointestinale, precum și forma icterică a bolii (pielea și mucoasele devin galbene).
• Infecţiile genitale
Parazitul Trichomonas vaginalis, transmisibil prin apa caldă a piscinelor, produce o infecție genitală frecvent contactată la bazinele publice, numită trichomonioză. Candidozele vaginale, produse de ciuperca Candida albicans, sunt infecții de care suferă numeroase femei în sezonul cald, fiind favorizate de umezeală și transpirație.
C.R.
