Trecut, prezent şi…viitor ??

214

(din presa anilor 1870-1889. Un articol scris de M. Eminescu)
“De când lumea, nu s-a văzut ca un popor să stea, politiceşte sus şi economiceşte jos; amândouă ordinele de lucruri, stau într-o legătură strânsă; civilizaţia economică e muma celei politice.

Dacă în timpul când ni se promitea domnia virtuţii, cineva ar fi prezis ceea ce are să se întâmple peste câţiva ani, desigur ar fi fost declarat proroc mincinos.
Să fi zis cineva că cei ce promiteau economii, vor spori bugetul cheltuielilor cu 40%; că cei ce combat funcţionarismul, vor spori numărul posturilor, cu sutele; că cei ce sunt pentru independenţa alegătorilor, vor face pe funcţionar să atârne atât de mult de autorităţile supreme încât aceste mii de oameni să voteze conform comandei din Bucureşti; că se vor da 17 milioane, pe drumul de fier Cernavodă- Chiustenge (Constanţa), care nu face nici cinci, şi că patru milioane din preţul de cumpărătură, se va împărţi între membri Adunărilor; că se va constata cum că o seamă de judecători şi de administratori, în România, sunt tovarăşi de câştig, cu bandiţii de codru. Dacă ar fi prezis cineva toate acestea, lumea ar fi râs de dânsul şi totuşi nu numai acestea, ci multe altele s-au întâmplat şi se întâmplă zilnic, fără ca opiniunea publică să se mai poată irita, măcar. Nu există alt izvor de avuţie decât munca, -fie actuală, fie capitalizată-, sau sustragerea, furtul. Când vedem milionari făcând avere fără muncă şi fără capital, nu mai e îndoială că ceea ce au ei, a pierdut cineva.
Mita e-n stare să pătrunză orişiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei, vând sângele şi averea unei generaţii. Oamenii care au comis crime grave se plimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-şi petrece viaţa la puşcărie.
Funcţiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricaţi, loviţi de sentinţe judecătoreşti. Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici, sunt bugetofagii, gheşeftarii de toată mâna, care, în schimbul foloaselor lor individuale, dau conducătorilor lor o supunere mai mult decât oarbă.
Justiţia subordonată politicii, a devenit o ficţiune.
Spre exemplu: un om e implicat într-o mare afacere pe cât se poate de scandaloasă, care se denunţă. Acest om este menţinut în funcţie, dirijează însuşi cercetările făcute contra sa; partidul ţine morţiş a-l reabilita, alegându-l în Senat. Partidele, pe la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor şi trec, totuşi, drept reprezentanţi ai voinţei legale şi sincere a ţării. Cauza acestei organizări stricte, e interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a partidei ilustre Mafia şi Camorra, care miroase de departe, a puşcărie”.
Nu-i aşa că orice asemănare cu scena politică de azi şi cu vremurile pe care le trăim, este absolut…doar… total asemănătoare, ca să nu zicem că parcă ar fi trasă la şapirograf!! ??
Geo Filiş

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here