Semnalizarea pericolelor în munţi şi Codul Montaniardului

Peste 40 trasee montane pedestre principale ori adiacente, o zonă de schi amenajată, 4 perimetre speologice ce cuprind peste 2000 peşteri şi avene, chei ori canioane, 3 perimetre pentru practicarea alpinismului şi escaladei pe trasee omologate, rute de mountain bike, 4×4 ori off roads, perimetre pentru practicarea zborului cu deltaplanul ori parapanta şi nu în ultimul rând două trasee de coborâre pe ape repezi (rafting) dintre care unul cotat printre cele mai dificile la nivel naţional, iată numai câteva dintre atracţiile ce pot determina turiştii gorjeni şi nu numai să se avânte în Lumea de Piatră a Jiului de Sus.

Totuşi, înainte de a începe o incursiune pe munţi este necesar să cunoaştem câteva lucruri şi despre riscurile la care ne putem expune noi ori grupul din care face parte ignorarea acestora nefiind nicidecum o modalitate de soluţionare. O parte dintre aceste riscuri au fost prezentate cititorilor noştri cu menţiunea ca acele învăţăminte n-au fost descoperite odată cu apariţia rubricii Gorjul Turistic, ele fiind rezultatul experienţelor mai multor generaţii de montaniarzi, speologi, schiori şi, de ce nu, chiar simpli iubitori de ieşiri la aer liber. Iată deci în continuare câte ceva despre modul de semnalizare în caz de pericol iminent pe munte precum şi câteva principii spunem noi legate de etica celor ce se deplasează pe munte fie că se află în trasee lungi ori pentru câteva ore.

În situaţiile în care un turist montan se află în dificultate foloseşte un cod de semnalizare montană stabilit pe plan internaţional (pe care toţi cei ce străbat cărările munţilor au obligaţia să-l cunoască fie pentru ei ori în caz de accidentare a unui camarad):

– chemarea în ajutor – se face prin semnale optice sau acustice repetate de 6 ori pe minut (la interval de 10 secunde). Urmează o pauză de un minut după care se reîncepe semnalizarea;

-răspunsul la cererea de ajutor (pentru ca cel aflat în dificultate să ştie că cererea a fost interceptată corect) se face prin semnale optice sau acustice repetate de trei ori pe minut (la intervale de 20 secunde), după un minut pauză, răspunsul este repetat până când semnalul de ajutor încetează;

-semnale optice de zi: – se fac agitând un obiect de culoare cât mai vie de la stânga la dreapta şi invers, pe traiectoria unui semicerc;

-semnale optice de noapte: – se fac cu ajutorul unei lumini fixe acoperite la intervalele indicate mai sus;

-semnale acustice: – se fac de preferinţă cu ajutorul unui fluier, iar în lipsă cu vocea, mâinile servind drept pâlnie;

-semnale sol-aer: – o persoană aflată în dificultate poate semnaliza unui pilot de avion sau elicopter, cererea de ajutor asezându-se în picioare cu cele două braţe ridicate în formă de V în imobilitate, din contră o singură mână ridicată înseamnă ”Nu avem nevoie de ajutor”.

De asemenea în cadrul semnalelor sol-aer se mai poate semnaliza :

-Ziua cu ajutorul unui batic roşu 1/1 m cu cerc alb de 15 cm lăţime şi 60 cm diametrul interior;

-Noaptea cu ajutorul unor rachete roşii.

O modalitate nouă, apărută odată cu dezvoltarea telefoniei mobile este contactarea Dispeceratului Naţional Salvamont ce poate fi apelat la O- SALVAMONT / 0725826668. Totuşi chiar şi cu dezvoltarea reţelelor mobile pe teritoriul ţării există perimetre montane unde nu este semnal aşa că metodele de semnalizare clasice ar trebui cunoscute de toţi turiştii montani (şi nu numai) .

Se recomandă respectarea cu stricteţe a semnalizărilor fără a schimba sau adăuga nimic, pentru a nu creea confuzii. Este de asemenea o datorie a fiecărui turist montan de a veghea ca luminile pe care le folosesc să nu producă confuzii: să evite semnalizările luminoase între prieteni sau mişcările regulate cu lămpi sau lanterne. Devotamentul şi munca echipelor de salvare montană sunt imense. Nu declanşaţi inutil acţiunea lor prin manifestări puerile ori iresponsabile.

La final câteva principii legate de etica celor ce doresc să practice unul din numeroasele sporturi montane. Toate acestea reunite într-un veritabil Cod al Montaniardului trebuie să devină litera de lege pentru toţi participanţii la acest fel de acţiuni indiferent de loc ori durată. Iată câteva dintre ele decantate din experienţa multor montaniarzi şi iubitori ai naturii :

-toţi membrii grupului se supun celui mai experimentat dintre ei (ghid, conducător de excursii, montaniard cu experienţă);

-cel care conduce grupul răspunde pentru toţi: de integritatea grupului, de comportamentul pe munte, de respectarea regulilor de drumeţie, nimeni nu are voie să părăsească grupul în timp ce se parcurge un traseu (din snobism, în urma unei certe, dintr-o subapreciere a celorlalţi);

-grupul nu poate alunga, îndepărta din mijlocul său pe cineva, nu-l poate lăsa să o ia înainte sau să rămână în urmă;

-cel care merge încet să fie aşteptat de toţi, cel care nu-şi mai poate căra rucsacul să fie ajutat, cine are apă şi mâncare să dea şi celui ce nu are, când un om de lângă tine suferă de frig, dă-i o haină călduroasă, când este speriat dă-i curaj, când cineva este în pericol ajută-l, dar cu calm, luciditate, inteligenţa alegând soluţia optimă.