Săracii cu duhul nu fac parte dintre aceia la care ne gândim în cele ce urmează. Credinţele strămoşeşti le rezervă un loc aparte. Pe undeva, prin cărţile sfinte, chiar se spune că săracilor li se va lua, iar bogaţilor li se va da.
Pe acest principiu s-a creat şi Uniunea Europeană, a cărei victimă a căzut şi România. Mai precis, cei care locuiesc în România. Cât despre liberalizarea trecerii graniţelor, nici chestiunea aceasta nu-i avantajează pe românii trăitori pe aceste meleaguri. Acum, la această oră, sunt vreo zece ţări membre ale UE care discriminează forţa de muncă venită din ţara noastră. Ne-a costat extrem de mult intrarea în NATO, la care politicienii români (şi păgâni !) au apelat inclusiv la Casa Regală a României – Regele Mihai, Principesa Margareta şi chiar la Principele Radu -, ca mai apoi să uite. La sugestia şi directa iniţiativă a preşedintelui-jucător, România s-a împrumutat masiv la FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană. Apreciindu-se greşit – ori cu rea intenţie de-a dreptul -, au fost ajutate filialele băncilor străine să se recapitalizeze, cu gândul parşiv că sunt sprijiniţi clienţii acestor bănci. Băştinaşii, cum ar veni. România n-a folosit împrumuturile pentru a-şi plăti datoriile către firmele private. Blocajul financiar persistă, din această pricină. Nici n-a alocat banii împrumutaţi pentru crearea de locuri de muncă, iar şomajul real e mult mai mare decât cel oficial. În aceste sumbre condiţii, sărăcirea populaţiei se adânceşte. Ca şi lăcomia celor ce nu se mai satură să fure. De la cei săraci, dar şi de la pirpiriul buget al statului. Aşa cum fac guvernanţii şi firmele apropiate portocaliilor. Ţapii ispăşitori sunt rari şi intră la pârnaie numai aceia care nu cotizează. Acolo unde trebuie. Doar suntem în an preelectoral. Aflu că, într-un sat gorjean apropiat de Baia de Aramă, un necăjit al sorţii s-a apucat, de foame, să prindă peşte. Ca braconier. A intrat în apă, adică într-un râu, şi a băgat în baltă firele de curent electric. A murit curentat, săracul. Din nepricepere. Nu din lăcomie. Lacomi sunt alţii, care-şi fac vile ori îşi cumpără maşini nesimţite. La pârnaie nu intră acela care fură un bou, ci doar aceia ce se mulţumesc cu un ou. Industria românească şi subsolul s-au vândut pe mai nimic. Şi tot a mai rămas de furat. Altfel nu s-ar explica încăpăţânarea cu care demnitarii actuali nu se mai dezlipesc de scaun. La fel ca-n zicala românească: „Aţi văzut câine care să plece de la măcelărie ?”
Ion Predoşanu
