Altar. Ne-a sacrificat pe altar, doar la Biserică este vorba de altar.
A murit, deci, a murit şi sufletul! Şi omul este om cu sufletul.
Botez. Doar când s-a botezat cineva, dar nu botează segmentul, balena, blocul, stadionul, etc. se pun mai puţin nume de sfinţi, iar la cei care se pun nu se respectă, (Gheorghe este Gică, Constantin este Costel, Elena este Nuţa etc.) Unii oameni pun nume la copii după vise, dacă numele nu este de sfânt, visul este de la cel rău. Numele de botez este prenumele, este cel mic, deşi el este cel mare. Numele de familie nu este batjocorit pentru că nu este pentru spălarea păcatelor.
Corp. În Biblie este trecut numai trup.
Cred. Bine este să-1 spunem numai la crez. Dacă credem în orice, ce ne mai rămâne, să credem în Dumnezeu? Dacă omul nu este sigur, adică cred că fac înseamnă că este minciună. Asta este aşa pentru defăimarea cuvântului cred, adică cred că este Dumnezeu.
Cadavru, trup fără suflet aşa da. Păcatele put nu trupul.
Din păcate Cuvânt inventat să acopere păcatele. Din cauza păcatelor n-am realizat aşa da dar nu din păcate n-am realizat.
Ereditar Cuvânt inventat să acopere păcatele, păsările (câte, bibilice) ştiu să spună păcat, oamenii nu ştiu.
Mântuială cuvânt inventat să defăimeze cuvântul mântuire.
Mândru (mândrit, mândrie) este potrivit pentru potrivnic.
Noroc cu ajutoarele lui (noroc mare, noroc mic, norocos, norocoasă, norocit, norocită,nenoprocit, nenorocită, nenorocire etc.) este un mincinos, el a fost un zeu şi diavolul răspundea oamenilor la dorinţele lor. Asta este o închinare modernă la idoli. Cine vorbeşte aşa înlocuieşte pe Dumnezeu cu noroc. Dumnezeu nu binecuvântează aiurea sau la nimereală cum este noroc ăsta. Fără Mine nu puteţi face nimic (loar 15:5).
Păcat „Vai de cei ce zic păcatului nepăcat şi nepăcatului păcat”(Isaia5:20). Nt orice greşeală este păcat dar orice păcat este greşeală. Păcat că n-am dat gol, că sunt puţini oamenii pe stadion, că au rămas copii fără părinţi etc, toate acestea suni minciuni, trebuie spus: tristeţe, mâhnire, pagubă, boală etc.
Prohodul. Nici el nu are linişte (ne cântau unii prohodul că retrogradăm).
Popa Numele de popa s-a pus de cei care-1 lăudau pe vrăjmaş.
Pomenit. Pomeneşte-ne Doamne, aşa da, dar nu m-am pomenit, te-ai pomenit, te pomeneşti, cele pomenite, nemaipomenit etc. deci, pentru unii oameni nu este nevoie să-i pomenească Dumnezeu că se pomenesc ei singuri. Cele relatate, spuse, cele de mai sus etc., aşa da.
Pomană. Pentru cei care s-au despărţit de această lume trecătoare. Pomeni electorale, am muncit de pomană, am stat de pomană, etc. Dacă se spune aşa atunci pomana este fără sens, pentru cei care vorbesc aşa.
Slujbă. Numai la Biserică, în rest la serviciu, la lucru etc.
Suflet. Se bucură numai de calea strâmtă restul este minciună.
Viaţa. În ton cu viaţa, în pas cu viaţa, 1-am readus la viaţă. Deci, nu este viaţă veşnică dacă vorbiţi aşa. Toate cuvintele de credinţă sunt spuse cum nu trebuie, culminând cu dracu lăudat (fîr-ial, dă-mă,dă-o, dă-te, lasă-mă, să fiu etc) şi Dumnezeu defăimat, înjurat, hulit etc.
Am scris nu pentru indicaţii ci pentru a nu avea păcat şi pentru ajutorul tuturor la mântuire. Succes în războiul nevăzut şi Doamne ajută!
Ion Bobăian Tg-Jiu
