Întortochiatele mele drumuri sufleteşti, prin viaţă, s-au împotmolit nu numai din pricina educaţiei ateiste cu care mă impregnau profesorii. Ci mai ales cărţile proaste pe care le primeam spre buchisire. Peste ani, nu-i găsesc nicio vină unchiului meu după tată, Ion Predoşanu, care-m făcuse un cadou. „Biblia credincioşilor şi necredincioşilor”, o traducere din cele apărute la Moscova a editurii „Cartea Rusă”.
Nana Nicu, cum îi spuneam noi, gândea că-mi face vreun bine. De citit, am citit-o. Şi mi-a făcut mai mult rău decât bine. Asta a fost odată… La biserică, recunosc, n-am prea fost. Doar la Prohodul Învierii dinaintea Paştelui şi, cred, cam atât. Mult prea puţin. În rest, doar la nunţi şi, rar, la botezuri. Ai mei, săracii nu aveau timp de mers la biserică. Greutăţile vieţii lor, asigurarea traiului zilnic şi creşterea copiilor, în număr de trei, le ocupau tot timpul. Religia se scosese mai demult din şcoală, iar preoţii se temeau şi ei de necazurile unei societăţi atee. Sărbătorile tradiţionale şi cele religioase păleau în faţa asaltului noii ideologii.
M-am lungit, m-am diluat şi, totuşi, nici preoţii din comuna mea nu aveau o faimă prea grozavă. Că, de, nu există om fără păcat… S-au prins de mine, mai degrabă, cele rele. Precum ideea din titlu: „Să faci ce zice popa, nu ce face popa”. În titlul de azi apare Popa, cu P mare, şi veţi vedea de ce.
De data aceasta, eu, care sâmbătă l-am ascultat pe ÎPS Irineu Popa, Mitropolitul Olteniei, şi am sorbit cât am putut din învăţăturile predicii sale, mi-am mai şi notat câte ceva pe un carneţel dedicat de mine unor tratamente naturale pentru TRUP şi SUFLET le ţin ca un blocnotes de mare preţ. Nu l-am deschis nici ieri, când am scris reportajul de la Sfinţirea Bisericuţei cu Hramul Sfântului Dimitrie şi Sfintei Muceniţe Alexandra. Alexandra fiind fiica soţilor Gheorghe şi Stela Nicolcioiu, chemată mult prea devreme la Domnul, Ctitorii principali ai Bisericii sfinţite de ÎPS Irineu, Mitropolitul Olteniei.
Din învăţăturile izvorâte din prea plinul duhovnicului cu har prof.univ.dr. Irineu Popa, recunoscut ca un dogmatician de vază al Bisericii Ortodoxe Române, plăcute nu numai inimii mele, ci tuturor celor de faţă vom mai relua şi cu alte prilejuri. Acum, m-am luat cu vorba, remarc doar căldura cu care ni s-a adresat. Iar ctitorilor principali li s-a adresat cu Fratele Gheorghe şi Sora Doamna Stela. Mă rog, Fraţi şi Surori le-a zis tuturor celor de faţă şi sper că nu greşesc dacă spun că a fost cea mai frumoasă zi petrecută de mine, de noi toţi cei prezenţi, în Peştişani.
Şi eu, precum ÎPS Irineu, mulţumesc lui Dumnezeu pentru această Zi. În care, fiind şi Ziua Moşilor de Toamnă, Sufletele celor morţi s-au bucurat din plin de grija Prea Bunului Dumnezeu. Un Dumnezeu al dragostei şi al Iubirii care-a fost şi este cu noi toţi.
Precum zisa Popa, iertată-mi fie exprimarea, cel mai mare al credincioşilor din Oltenia.
Ion Predoşanu
