Nu încape nici un fel de îndoială că cea mai mare gafă politică după dec. ’89 a fost distrugerea economiei naţionale. Aceasta avea să fie scoasă pe tarabă şi răstignită în cei 20 de ani de tranziţie idioată de cei ce au luat cu hapca frâiele puterii, închinându-se cu plecăciune fălosului Occident, ale căror produse (multe de o calitate îndoielnică!) au şi invadat viaţa românească, anihilând producţia autohtonă. În felul acesta s-a falimentat industria şi a fost distrusă agricultura, împânzindu-se România cu mormane de moloz şi fier vechi, în timp ce în agricultură ne-am întors la stadiul evului mediu, dar şi cu aproape 4 milioane ha teren lăsat pârloagă şi năpădit, cât vezi cu ochii, de bălării, cioturi şi boscheţi ce au lăsat locul culturilor irigate, serelor de legume şi marilor plantaţii pomi-viticole, dezvoltate cu multă sudoare pe vremea hulitului regim comunist.
Şi explicaţia e simplă: haosul provocat de noua protipendadă ajunsă la putere, inventând o aşa zisă tranziţie pentru a-şi acoperi parvenitismul, nepriceperea şi lăcomia. Şi au trădat interesul naţional, asociindu-se cu pretinşi lideri sindicali, îmburgheziţi la rândul lor şi săltaţi în momentele potrivite în tagma politicienilor sau oamenilor de afaceri, fiind de notorietate cazurile Ciorbea, Mitrea, Condescu, Cătălin Croitoru, etc., de acum cozi de topor şi oprtunişti de profesie. De aici a apărut şi marea neşansă de a nu avea o strategie fundamentală de asigurare a securităţii economiei naţionale şi resurselor interne, alimentare, sanitare, demografice, educaţionale şi tot ceea ce înseamnă potenţial, dezvoltare şi performanţă într-o ţară democratică. În schimb, s-a distrus şi s-a furat pe rupte, s-au făcut privatizări fără noimă, vânzându-se pe nimic unităţile economice rentabile, bogăţiile naturale, ş.a., de dragul şi la comanda noilor stăpâni de afară, fiind vădită intenţia de a anihila orice fel de concurenţă internă, vizavi de importurile străine şi transformarea României într-o profitabilă piaţă de desfacere pentru statele occidentale.
S-a mizat din plin şi pe nivelul de cultură economică şi politică a românilor, instigându-i cu abilitate împotriva propriilor interese şi s-a cântat în strună pretinşilor investitori, din interior şi din afară, în vreme ce falşi lideri politici şi de sindicat, în necinstea lor, au făcut jocurile doar pentru ei şi pentru grupurile de profitori din jur, trădând poporul român, în primul rând prin distrugerea economiei naţionale, fără a avea înţelepciunea şi voinţa de a pune ce trebuie în loc. Sau mai exact, au blocat accesul ţării spre lumea civilizată şi prosperă, motiv pentru care România se numără astăzi printre statele din fosta zonă comunistă cu o economie care abia dacă mai pâlpâie, dezechilibrată, conjuncturală şi speculativă. Or, în acest fel este imposibil să facă faţă minimelor condiţii pentru o viaţă decentă, populaţia fiind nevoită să trăiască permanent în chingile dureroase ale aşazisei tranziţii ce a făcut-o şi mai săracă. Este şi motivul pentru care mai bine de 3 milioane de români au emigrat, în special generaţia tânără, mărind PIB-ul lunii Occidentului, în vreme ce în ţară forţa de muncă este tot mai slab calificată, dezorientată şi cu o putere fizică diminuată. Şi asta, fie din cauza mercantilizării şi, implicit, slabei calităţi a învăţământului, fie pentru că starea de sănătate a naţiunii este din ce în ce mai precară, urmare a unui sistem sanitar subfinanţat, dar şi a unei crase incompetenţe în exercitarea actului medical.
În schimb, a triumfat democraţia şi dreptatea celui mai tare, haosul generalizat, la care au contribuit laolaltă găştile de partid, instituţiile coercitive ale statului, aşa zisele societăţi civile ce profită din plin de avantajele acestui sistem condus de tot felul de ticăloşi, dar şi presa comercială ce aleargă după rating (altfel deontologii îşi pierd slujbele!), întreţinând o permanentă stare de vânzoleală ce deturnează societatea de la rosturile ei fireşti. Iar situaţia este cu atât mai gravă cu cât România trece prin aceste momente dificile de criză fără a-şi găsi colacul de salvare, sub o guvernare incompetentă şi duplicitară, dominată de lupte agresive interne, pândind fiecare dintre partenerii de coaliţie momentul înfulecării hălcii celei mai gustoase cât timp se află la putere. Iar deasupra lor tronează un Preşedinte-hăhăit şi scamator ce pune diagnostic şi etichete în nenumăratele sale prestidigităţi din care poporul român nu mai înţelege nimic, încercând să se strecoare cum poate printre haitele de şacali ori să-şi potolească amarul în abureala de turmă cu miros electoral stricat, emanat de 20 de ani încoace, cu atâta tupeau şi neruşinare de către aceşti politicienă perfizi, indiferent de culoarea lor de partid.
Ba mai mult, şi autodefiniţii elitişti ai neamului stau la coadă pentru a ridica osanale conducătorului iubit, adulmecând la fărâmiturile şi la ce vor mai putea strânge după festinul îmbuibaţilor de privilegii şi demnităţi înalte. Sau cu alte cuvinte, românii au pierdut şi speranţa că intelectualii, cândva purtători de idealuri pentru propăşirea neamului nu mai reprezintă demult o supapă de garanţie pentru salvarea demnităţii naţionale.
În fine, un studiu de caz pentru cei ce doresc a-şi exercita dreptul de vot: economia Gorjului a fost la rândul ei ucisă din acuza prostiei, orgoliilor şi intereselor celor ce au „birjerit” judeţul în ultimii 20 de ani. Acum, al de Videanu, Manţog, Condescu şi toată şleahta lor portocalie pregătesc şi cea mai grea lovitură-asaltul pentru căderea ultimului bastion al economiei locale, mineritul şi sistemul energetic gorjan!
Vasile Irod
