De mic copil, găsind monede cu chipul Regelui Mihai, citeam pe marginea banilor cu pricina, deveniţi fără valoare, textul de neînţeles, atunci, pentru mine NIHIL SINE DEO. Cum limba latină am învăţat-o şi descoperit-o abia în anii de liceu, cu toate că monedele dispăruseră, am descifrat sensul acelui text ce spunea NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU.
Anii au trecut, iar de Anul NOU ascultam la Europa Liberă Mesajul Regelui Mihai către români, Majestatea Sa fiind aflat în exil. Recunosc, prin educaţie şi formaţie nu sunt un monarhist şi, recunosc, regret neşansa României de a fi lăsată de occidentali sub ocupaţia bolşevică. Revenind la vremurile noastre, bag de seamă că lumea se apropie tot mai mult de credinţă şi deci de Dumnezeu. Numai că aceştia sunt majoritatea cea cu bun simţ, cu niţică educaţie iar conducătorii au cu totul alte metehne. Pe aceste, parcă, blestemate meleaguri s-a încetăţenit şpaga. Cuvânt de sorginte otomană şi cu largă răspândire la cei aflaţi la putere. Demnitari, parlamentari şi aleşi locali. Nicicând n-a luat o amploare mai mare ca în ultimii opt ani ai Regimului Băsescu. Reprezentantul de frunte al portocaliilor – perdanţi la alegerile locale şi parlamentare de anul trecut – tocmai pe mâna lui Băsescu. Votul ori voturile nefiind majoritatea pro USL, ci mai mult contra lui Băsescu, reînscăunat astă vară de marii mahări al UE şi SUA în postul de Guvernator al României.
Şpaga şi băgarea mâinii în buzunarul statului, adică mânjirea cu banul public a fost cuvântul de ordine al PDL-ului, miniştrilor multiplelor cabinete Boc şi al oamenilor de afaceri agreaţi de portocalii. Şi când banul public n-a mai ajuns, fiind prăduit, s-a recurs la împrumuturi împovărătoare de la FMI; Banca Mondială şi Comisia Europeană. Datoriile ţării au crescut exponenţial. Miliardele de euro – douăzeci la număr iniţial – împrumutate s-au volatilizat finanţându-se băncile străine, la ordinul dictatorului Traian Băsescu. Care, oricum, şi-au scos profitul din ţară. Dar şi în buzunarele unor miniştri şpăgari ca Adriean Videanu, de la Economie, Radu Berceanu, de la Transporturi, ori la ministerul mamut al Dezvoltării Regionale şi Turismului, păstorit de febleţea celui de la Cotroceni – preafrumoasa Elena Udrea, cunoscută ca soţia unui Cocoş dar, de fapt, fiind partenera de afaceri a acestuia. Din moment ce principalul beneficiar al contractelor cu domeniile păstorite de Elena Udrea era chiar Cocoşul cu acte. De ajuns la pârnaie n-a ajuns decât alt profitor, Nelu Iordache, cel cu firmele Blue Air şi Romstrade. Şpăgile ultimului mergeau, se zice, la PDL! Cei numiţi mai sus sunt doar câţiva dintre profitori, de Gheorghe Falcă – finul Naşului din suflet” – şi de Vasile Blaga nepomenind nimic. S-au construit telegondole, săli de sport şi alte netrebuincioase investiţii neaducătoare de profit. Aşa că este de înţeles premierul Victor Ponta, care, aseară, într-o conferinţă de presă a spus concetăţenilor situaţia reală şi proastă a visteriei ţării. Lăsată goală de hulpavii portocalii.
Ion Predoşanu
