Ne-a plăcut, vă oferim spre lectură

282

La propunerea amicului şi colaboratorului nostru dr. Doru V. Fometescu, care-i şi semnatarul prefeţei volumului semnat de scriitorul şi juristul gorjean Florian Văideianu intitulat “A doua carte” – versuri şi proză, am selectat o poveste minunată. Cum tot românul, inclusiv cei născuţi pe la Tismana, cum este cazul domniei sale, de această dată preferăm să vă oferim spre plăcută lectură o proză(Ion Predoşanu)

Troiţa de la Salca Pocruii
Pe la 1900, Nicolae Guţilă, om gospodar şi cu frică de Dumnezeu, construieşte o prăvălie la intersecţia celor două şosele: Tismana – Baia de Aramă şi Godineşti – Pocruia. O ridică din piatră şi lemn. Spirit negustoresc, harnic şi neobosit, dezvoltă repede un comerţ prolific, asigurând marfă pentru cele patru sate: Godineşti, Celei, Pocruia şi Tismana. Afacerea prosperă şi în doi – trei ani, devine cel mai de seamă negustor din zonă. Banii, bine chivernisiţi, îşi fac apariţia din belşug. Negustorul, devenit „domn’ Nicolae” se gândeşte să construiască o troiţă spre mulţumire Domnului şi pentru închinarea trecătorilor, care, pe atunci aveau o credinţă sinceră şi profundă pentru divinitate. Zis şi făcut: cam pe la anul Domnului 1904, apare şi troiţa, din zidărie, cu acoperiş, în interiorul căreia tronează o mare cruce din lemn de tei, pictată cu mai multe scene biblice. Un preot este chemat pentru sfinţire şi troiţa devine „bun comun”, cale de legătură între om şi cer. Pălăriile bărbaţilor sunt ridicate neîntrerupt în faţa troiţei; femei, copii, bătrâni, toată lumea cinsteşte şi respectă crucea, purtând-o în suflet ca pe o biserică. Timpul trece … şi negustorul (străbunicul meu din partea tatălui) agoniseşte o avere consistentă. Este prădat şi de hoţi, care, pe atunci erau organizaţi în banda lui Mircioc – om nemilos, cu un mare apetit spre tâlhării. După ce s-a gândit puţin, străbunicului meu îi vine ideea să ascundă o căldare cu galbeni (bani care circulau în comerţ), tocmai sub temelia troiţei. Ştia precis că nimeni nu profanează locurile sfinte şi totodată putea să observe prin fereastra prăvăliei, troiţa, care era peste drum. Nimănui nu i-a „dat prin cap” ce se ascunde sub troiţă. Sistemul politic se schimbă şi anul 1947 aşterne, odată cu teroarea comunistă, o mare tăcere şi frică peste firea omului. Nicolae Guţilă, zis Jivină, moare sărac. Prăvălia este naţionalizată, reforma monetară nu îi permite să schimbe decât 200 de lei, bani cu care puteai să cumperi doar un pisic. După anul 1989, cam prin 1994 îi vine cuiva ideea să sape sub Troiţa de la Salca Pocruii şi găseşte cazanul cu bani. Nimeni nu ştie cine a fost norocosul. A rămas urma cazanului pe pământul reavăn. Vorbele umblă ca banii: unii spun că Prinţesa Margareta, fata cea mare a M.S. Regie Mihai I ar fi autoarea, dar cine ştie …
Florian Văideianu
 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here