Într-o înregistrare făcută în preajma Crăciunului, Preşedintele tuturor românilor apărea la TV să ne spună „La Mulţi Ani!” şi încă vreo câteva cuvinte uzuale de tipul „Să trăiţi bine!”, în stilul său monoton şi plictisit cu care ne-a obişnuit deja. Se citea pe faţa Domnului Preşedinte o tristeţe adâncă, fiindcă urma să părăsească ţara pentru o perioadă nedefinită, minim două săptămâni, în care era nevoit să înfrunte soarele Floridei şi nisipul fierbinte al plajelor. Bun gospodar, adept al lucrului bine făcut, înaintea plecării domnul Iohannis îşi rupse din agenda personală câteva file, pe care i le înmână inimosului premier, să le citească şi să se descurce.
Ajunşi pe tărâm american, putem presupune că, la propunerea şefului statului român, în spiritul colaborării şi al respectării tradiţiilor, domnii Obama şi Iohannis au achiziţionat, jumi-juma, un porc pentru sacrificare şi preparare după reţete româneşti. Acţiunea urma să aibă dublu efect, în primul rând, mai alina dorul de ţară al Preşedintelui român şi în al doilea rând, Obama avea să afle ce mănâncă militarii săi de la Kogălniceanu şi Deveselu. Odată cu savoarea preparatelor tradiţionale avea să se înregistreze şi o creştere necontrolată a nivelului relaţiilor de prietenie româno-americane, precum şi a colesterolului participanţilor la festin. Într-o atmosferă degajată, cuplul prezidenţial român ar fi putut să prezinte câteva dansuri din Mărginimea Sibiului, în timpul concursului „Chewing gum-ul american versus chewing gum-ul românesc, jupuit direct de pe porc”. Şi, ţine-te râsete şi glume, ca între prieteni de peste ocean, bucuroşi de revedere şi de timpul petrecut împreună. Dar, acestea sunt numai presupuneri, ce să facem, nici un comunicat, nici o veste. Improvizăm şi noi până când se vor relua legăturile stabilite prin votul diasporei cu domnia sa, Preşedintele Klaus Werner Iohannis.
Interesant pentru opinia publică este că lungimea sejurului prezidenţial are o legătură directă cu vacanţa de iarnă a elevilor, mai puţin cu programul încărcat al unui preşedinte. Nu putem să nu ne amintim când, cu aproape un an în urmă, dl. Iohannis înfiera, cu ardoare comunistă, lipsa din ţară a premierului de atunci, Victor Ponta, senator de Gorj. Premierul fusese nevoit să îşi opereze un picior, nu să şi-l prăjească la soare, toată lumea ştia unde se află şi ce face. Rămas sub impresia vacanţei de vis prelungite, grupul format din cuplul prezidenţial şi cei câţiva SPP-işti participanţi la memorabilele evenimente, cântă acum „La revedere, tabără dragă!” Şi, într-un final, toate vor reveni la locul lor. Prima Doamnă, înapoi la teze şi extemporale în limba marelui Will, iar şeful, la agenda din care lipsesc prea multe pagini pentru ca să nu se observe.
A.Pop
