„Ascultând cum crește iarba” este un volum de versuri al poetei gorjene Mariana Popeangă Cornoiu, cunoscută și sub pseudonimul literar Anda Calomfir, a apărut la Editura Limes din Cluj-Napoca în anul 2008. Cartea beneficiază de o prefaţă semnată de editorul Mircea Petean și de ilustraţiile deosebite ale dr. arh. Maria Tîlvescu. Câteva ilustraţii îi aparţin surprinzător și autoarei Mariana Popeangă Cornoiu.
În cele 200 de pagini ale cărţii, poeta abordează o tematică vastă (dorul și iubirea, natura, familia, timpul și anotimpurile, viaţa cu toate aspectele ei) și utilizează mijloace literare diverse dovedind măiestrie și experienţă poetică („Croșetez silabe / Tricotez cuvinte / Rimele sunt albe / Lacrimile sfinte”- poezia „Existenţă” de la pagina 53). În ceea ce mă privește, pot spune că am adorat poezia „Amurg” de la pagina 104 a acestei cărţi (o poezie universală și… completă!?).
Versul poetei Mariana Popeangă Cornoiu curge liber și frumos neţinând cont de canoanele poeziei clasice deși textele lirice sunt rimate.
Volumul „Ascultând cum crește iarba” reprezintă o colecţie de poezii sensibile și moderne, aerisite și bine puse in pagina, cu unele exprimări care pe alocuri șochează cum ar fi „Ca o mireasă violată / De răpitori o noapte întreagă” – poezia „Prima iubire”, pag.191). Este o poezie dezinvoltă și proaspătă ca o primăvară deși în texte apar și elemente întunecate și reci atunci când poeta vorbește despre toamnă („Rugina lacrimei, smerit, / La capul lui a înflorit / Tot așteptând să cadă / Linţoliu de zăpadă”). Prin această poezie, Mariana Popeangă Cornoiu se oferă cititorului vorbind despre universul („Universul la scară redusă / Trăiește alături de noi / Însă tînjind după Eternitate, / Nu observăm până rămânem goi” – poezia „Cu realitatea vecini” sau „Oamenii, metafore ale Divinităţii, / Create să dea farmec vieţii / Înfruntă pe pământ nămeţii” – poezia „Definiţie”, pag. 20), visele și gândurile ei (poezia „Gând de toamnă”, pag.101) despre iluziile și despre deziluziile ei (poezia „Regrete”, pag.110), despre crezul ei (poezia „În poveste n-am crezut”, pag.111). Prin sinceritatea marturisirilor autoarei, el descoperă o femeie matură, aflată în pragul celei de a treia vârste probabil (mai ales dacă se are în vedere frecvenţa textelor în care apar toamna și iarna!) dornică să împărtășească din înţelepciunea vieţii ei cartea constituind astfel și un valoros testament literar („Să trăiești mereu rănit de dor / Ca și când ai fi nemuritor” – poezia „Arta vieţii”, pag.14 sau poezia „Ritual de la pag. 41 – „Viaţa e ritual de moarte: / Ne naștem, petrecem cu toţii, / Apoi ne desparte”.).
Concluzionând, Volumul „Ascultând cum crește iarba” al poetei Mariana Popeangă Cornoiu este o invitaţie originală la redescoperirea valorilor simple ale vieţii peste care se trece în grabă adeseori, așa cum ar fi, umil, firul de iarbă. („Frea-mătă frunza lumini pe cerul albastru , / În adierea vântului, cu străluciri de astru / Clorofilând universul, / Floarea-i străluminează terestrul / Şi seamănă cu speranţa din mine: / Va rodi neîncetat… mâine!”)
Prof. Mariana Bendou, Scriitor, critic și promotor literar
