Rusia, aliatul pe care conta până ieri Vladimir Voronin, pare să fi pus capăt acestei “prietenii” interesate. Rezultatul alegerilor din Moldova obligă deja Moscova să se gândească la o colaborare cu alte forţe din republică, altele decât cele comuniste, scria, după anunţarea rezultatelor, cotidianul “Kommersant”, care punea accentul pe declaraţiile lui Marian Lupu care nu excludea participarea comuniştilor într-o coaliţie cu cele trei partide liberale.
Interesante pentru Moscova sunt însă condiţiile în care ar funcţiona această coaliţie, şi nu atât cele de ordin intern, cât cele legate de politica externă. Acestea vizează în primul rând aderarea Moldovei la NATO şi viitorul relaţiilor moldo-ruse. Dacă parteneriatul strategic cu Moscova a fost menţionat de absolut toate partidele participante la alegeri, problema aderării la NATO este văzută în mod diferit, doar liberalii moldoveni considerând-o necesară, scrie publicaţia citată. Marian Lupu se numără printre cei care nu consideră aderarea la NATO o prioritate, fapt ce i-a crescut acţiunile în ochii Moscovei. De altfel, în discuţii neoficiale, diplomaţii şi politicienii ruşi recunosc că Lupu ar putea fi considerat un foarte bun partener alternativ de dialog. În final, “Kommersant” aminteşte că secretarul general al CSI, Serghei Lebedev, sosit la Chişinău în calitate de observator în alegeri, a vizitat tocmai secţia unde şi-a exercitat dreptul la vot Marian Lupu.
Voronin, precum Ceauşescu
Preşedintele încă în exerciţiu al Moldovei, Vladimir Voronin, trăieşte „o dramă personală” asemănătoare cu cea a lui Nicolae Ceauşescu, apreciază analistul politic Igor Munteanu, citat de postul de radio „Deutsche Welle”. Întrebat despre soarta lui Voronin în noul context politic postalegeri, Munteanu a făcut o paralelă cu fostul dictator comunist român.
„Această dramă personală ar putea fi înţeleasă în termenii lui Nicolae Ceauşescu. Ceauşescu, care, dintr-o dată, într-o anumită zi, a aflat că poporul nu-l mai iubeşte. Voronin a aflat în aprilie că există foarte multă lume în această ţară care urăşte comunismul”, a explicat analistul de la Chişinău.
Scenarii postelectorale vehiculate la Chişinău
Cele trei partide liberale de opoziţie – Partidul Liberal Democrat (PLDM), condus de Vlad Filat, Partidul Liberal (PL), al cărui preşedinte este primarul Chişinăului, Dorin Chirtoacă, şi Alianţa Moldova Noastră (AMN) a lui Serafim Urechean –alături de Partidul Democrat din Moldova (PDM) al fostului comunist Marian Lupu ar putea forma o majoritate necesară alcătuirii unui guvern. O astfel de coaliţie nu ar putea însă să numească şi şeful statului, motiv pentru care analişti şi jurnalişti au început să facă scenarii pentru a vedea încotro se poate îndrepta Moldova post-Voronin. Varianta cea mai la îndemână ar fi ca Lupu să atragă cel puţin 8 deputaţi comunişti, care să voteze preşedintele propus de opoziţia liberală. Acest scenariu are şanse mari de reuşită, mai ales în condiţiile în care Marian Lupu va fi el însuşi propus pentru funcţia de preşedinte. Dacă opoziţia va avea însă un alt candidat, atunci „racolarea” voturilor din rândurile comuniştilor se va dovedi mai dificilă.
Lui Marian Lupu, politicianul care deţine, se pare, cheia viitoarei conduceri de la Chişinău, i-ar fi la îndemână şi o alianţă cu foştii lui colegi, pe care i-a părăsit intempestiv luna trecută. Cu cele 48 de mandate ale comuniştilor şi cele 13 ale democraţilor, această alianţă ar avea 61 de mandate, exact numărul necesar pentru a desemna fără dureri de cap preşedintele ţării.
În ziua alegerilor, Lupu a respins categoric o coaliţie cu comuniştii, aşa cum au speculat mai mulţi analişti. Dezamăgit de Voronin, cel puţin la nivel declarativ, preşedintele PD a vorbit de o schimbare „radicală” în Moldova. „Am votat pentru schimbare şi pentru demono-polizarea economiei. Am votat pentru reforme europene”, a declarat el.
Lupu ar putea însă uita aceste declaraţii dacă ar primi asigurări ferme din partea comuniştilor că va fi propus pentru funcţia supremă în stat. E adevărat că un astfel de gest l-ar decre-dibiliza în ochii europenilor. Totul depinde de ce vrea cu adevărat: să fie preşedinte – indiferent de costuri – sau să cârmuiască Moldova spre UE – aşa cum declară.
Al treilea scenariu ar fi formarea unei coaliţii de uniune naţională, între cele trei partide liberale, comunişti şi democraţi. Varianta nu a fost total exclusă de Marian Lupu, cu anumite condiţii. Aceste condiţii presupun, pe plan intern, asigurarea independenţei justiţiei şi liberalizarea economiei, iar pe plan extern consolidarea statutului neutru al Republicii Moldova, apropierea de Uniunea Europeană şi NATO, precum şi un parteneriat strategic cu Rusia.
Dacă parteneriatul cu Moscova şi apropierea de UE s-au aflat, sub diferite aspecte, pe agenda tuturor partidelor, aderarea la Alianţa Nord-Atlantică este doar pe placul liberalilor. Vladimir Voronin nu se dă în lături de la o coaliţie cu liberalii, dar pune şi el cinci condiţii: măsuri comune anticriză, modernizarea europeană, reîntregirea ţării, susţinerea identităţii moldoveneşti şi un parteneriat strategic cu Rusia. Vlad Filat i-a replicat sec că opoziţia nu e dispusă să i le accepte. Declaraţiile sale au fost întărite şi de primarul Chişinăului, care a precizat că cele cinci principii înaintate de preşedintele Voronin ar fi trebuit realizate până acum. „Dacă nu au reuşit, urmează ca opoziţia să le realizeze”, a spus el. Această coaliţie are cele mai puţine şanse de reuşită.
Lupu şi-a schimbat doar culoarea
După principiul „lupul îşi schimbă părul, da’ năravul ba”, liderul Partidului Democrat ar putea juca la două capete. În prima etapă ar încheia o alianţă cu liberalii şi ar atrage numărul necesar de deputaţi comunişti pentru a fi ales preşedinte al ţării. Odată ajuns la cârmă, Marian Lupu ar putea coti spre foştii tovarăşi, din rândul cărora ar desemna premierul.
De când a părăsit Partidul Comunist, el repetă, cât de des poate, că s-a transformat peste noapte într-un democrat „serios” şi că nu vrea să aibă soarta Partidului Popular Creştin-Democrat, care a fost taxat dur de alegători pentru că s-a aliat cu comuniştii.
Chiar dacă riscantă, din punctul de vedere al imaginii şi al credibilităţii, mişcarea poate avea şanse de reuşită. Neoficial, diplomaţii ruşi încep să vadă în Lupu un partener de dialog – mai ales că el a spus că a părăsit PCRM, dar nu şi-a schimbat ideologia. Şi este posibil ca şi UE să închidă ochii şi să colaboreze cu Marian Lupu.
Scenarii peste scenarii, speculaţii peste speculaţii, negocieri după negocieri. Zarurile au fost aruncate, dar jocurile se fac abia acum la Chişinău.
Comentariu de Marius BECHERETE
