Mărturii ale unor oameni care erau personalităţi de prim rang ale vieţii spirituale româneşti din vremea începutului de secol XX
Acest material se vrea argumentul prin care se urmăreşte contracararea unor afirmaţii defăimătoare despre Maria Tănase şi scoaterea în evidenţă a datelor din legăturile nemijlocite pe care presa scrisă a vremii le-a avut cu unele din personalităţile ce s-au pronunţat cu competenţă asupra rolului cântăreţei în rezolvarea unora din problemele esenţiale ale descoperirii, culegerii, interpretării şi prelucrării folclorului nostru muzical. Spun aceasta deoarece există persoane(nu personalităţi) care din dorinţa de a fi în prim-planul atenţiei cititorilor fac afirmaţii despre Maria Tănase care nu se regăsesc în presa vremii sale, nici măcar ca aluzie. Cu atât mai mult în arhivele instituţiilor din acea vreme a statului român. Ceea ce uită(nu ştiu) aceşti defăimători este obligaţia ca atunci când faci o referire la o persoană care este implicată în ceva anume, trebuie să prezinţi dovada. Altfel, riscă să fie apreciată ca persoană de rea credinţă sau atinsă de o boală ce are trimitere la psihiatrie.
Din dorinţa, pe care o am, pentru a le proteja, nu le voi nominaliza. Deocamdată! Dar voi prezenta în replică afirmaţii ale unor mari personalităţi ale vremii Mariei Tănase.
Compozitorul Theodor Rogalski: „Ne aflăm în faţa unui fenomen! N-am auzit până acum niciun cântăreţ izbutind să interpreteze cu asemenea talent şi originalitate cântecul nostru popular, păstrând nealterată autenticitatea versului şi melodiei!… Trebuie să vă mărturisesc că expresia pe viu a cântecelor, interpretate(…) produc o emoţie artistică de-a dreptul uluitoare”.
Octavian Goga- poetul pătimirii robilor, asupriţi de fosta monarhie austro-ungară, face această reflecţie: „Cântecele acestei fetişcane, cu timbrul grav, izvorăsc limpezi din pământul românesc, trec prin sufletul nostru şi apoi urcă spre cer, ca şi aripile făurite de ardeleanul Aurel Vlaicu. Şi el ca şi ea, dragii mei, a răsărit din stratul profund al poporului obidit, care-şi înalţă pe aripile cântecului sau gândului – făcut pasăre de oţel – vrerile lui către cerul dreptăţii şi al izbăvirii de prea îndelungată suferinţă!”
Ziarul „Semnalul”(12.VII.1938): „Desigur că la impresia răscolitoare, pe care a produs-o asupra noastră, expresia muzicală a sufletului nefalsificat al mahalalei, a contribuit în bună măsură stilizarea inteligentă, fără sacrificarea originalului melodic, a doamnei Maria Tănase… Sufletul muzical al mahalalei este un film preţios, pe care folcloriştii noştri l-au ignorat până acum”
George Enescu: „Nu ştiu de unde vine fata asta, care-i este originea… Vă rog s-o lăsaţi în pace! Dacă a răsărit din vreo ghindă sănătoasă, sămânţa va încolţi şi va creşte înfigându-şi rădăcinile adânc în pământ şi înălţându-şi tulpina puternic spre cer, în curând stejarul va umbri toate buruienile!”
… „O melodie şi îndeosebi o melodie populară îşi are armonia ei proprie, naturală, singura care o întregeşte. Cu cât un cântec popular este înfăţişat mai simplu, cu atât va străluci mai viu în toată frumuseţea lui.”
Maestrul Tudor Arghezi, subliniind autenticitatea interpretării Mariei Tănase, îi dăltuieşte caracteristicile: „-„Ea ştie să calce cuvântul şi silaba, să arunce zbenghiul accentului unui vers în punctul unde cade şi pasul ideii şi dă fără greş, întotdeauna, ghirlanda în relief a unui cântec de opincă.” (Gazeta literară, 29.XII.1956)
Profesor Dimitrie Gusti: „Tânăra Maria Tănase este dintre puţinii care au izbutit să păstreze caracteristicile autenticităţii cântecului nostru popular. De aceea, mă gândesc că, dacă ar fi să scriem o monografie privind folclorul nostru muzical va trebui să o centrăm pe culegerile şi interpretarea Mariei Tănase. Înregistrările ei alcătuiesc un document viu, de la care trebuie să se inspire interpreţii instrumentali şi mai ales cei vocali ai muzicii noastre ţărăneşti”.
Nicolae Iorga: „Te felicit din inimă, domnişoară cântăreaţă! Eşti o adevărată „pasăre măiastră”, care ştie să „zică” cântecele noastre cum până la vârsta mea de aproape 70 de ani n-am auzit pe nimeni”… „Îţi urez succes, să răzbaţi unde meriţi, spărgând toate zidurile pizmaşe care ţi se vor ridica în cale”… „Trebuie să biruieşti, pentru că dumneata ai o mare şi nobilă misiune de îndeplinit: să readuci cântecul românesc, cântecul poporului nostru, pe făgaşul lui autentic, unde îmi dau seama acuma, după ce te-am auzit că te poartă fără scrânteală paşii siguri şi sprinteni ai tinereţii dumitale. Misiunea aceasta, pe care dumneata n-o ştii încă în toate rosturile ei, dar o ştim noi, trebuie să fie îndemnul cel mai puternic în osteneala dumitale.”
George Folescu: marele nostru cântăreţ de operă, lăcrimând, îşi întreabă prietenii:
-„Ei, vă place? V-am spus eu, Maria Tănase este unică! Cu ea începe altceva în interpretarea cântecelor populare. Repertoriul ei are bucăţi culese din toate regiunile ţării şi continuă, harnică şi plină de râvnă, să şi-l îmbogăţească, bătând drumurile prin toate coclaurile…”
Regizorul Soare Z. Soare: „Floare de periferie tronând în saloane”.
Dirijorul George Georgescu: „prima cântăreaţă de stil”, „creatoare de şcoală”… „descoperă şi pune în valoare, în geniala şi originala producţie folclorică, izvorul adevărat, împrospătat continuu în variate domenii de spiritul creator al poporului român”… „Fata răsărită în Livada cu Duzi nu era copleşită niciodată de povara umilinţei în faţa valorilor spirituale ale străinătăţii.”
Scriitorul Geo Bogza: „Maria Tănase e o interpretă autentică a cântecului popular românesc şi o izbândă a inteligenţei româneşti într-un domeniu care fusese banalizat şi pe care ea îl salvează, redându-i toată prospeţimea.”
Ziarul „Timpul”: „Maria Tănase ne-a redat toată simplitatea, ne-a redat gustul. Nimic meşteşugit într-însa, nimic silit, în toate o desăvârşită măsură, apare şi ştim de îndată că e de la noi, fără să fi avut nevoie pentru asta a înstrăina haina ţărăncii în lumina orbitoare a unei săli de rând, anonimă şi banală ca un restaurant de gară. Mijlocul atât de subţire, de parcă stă să se frângă; capul mic purtat drept sub coiful greu al părului; din umbra lungilor gene întunecate străbate vioaie şi caldă lumina ochilor verzi, argintii de culoarea frunzei de izmă sub roua dimineţii. Cântă cântecele ei – cântecele noastre – şi privim fermecaţi cum gesturile izvorăsc din gesturi şi sunetul din sunet, atât de armonios, atât de firesc, atât de organic încât graţia nu mai e feminină, ci vegetală.”
Poetul Păstorel Teodoreanu: „Un nepreţuit tezaur de cântece de prin toate colţurile ţării ar fi pierit fără urmă, dacă n-ar fi fost întâmpinate de inima şi de glasul acestei artiste fără pereche. Şi dacă Maria Tănase şi-a durat piedestalul nepieritor din cântecul românesc, cântecul românesc va rămâne de-a pururi trebuitor Mariei Tănase”
Academicianul Victor Eftimiu: „Maria Tănase s-a impus de la început prin vocea ei caldă, cu rezonanţe grave prin inteligenţa şi măiestria cu care interpreta strofe muzicale culese din popor, multe din aceste cântece fiind descoperite de ea însăşi şi restituite obştei…..Atunci am înţeles de unde veneau acele accente lumeşti profunde, care dădeau celui mai neînsemnat lied ţărănesc interpretat de Maria Tănase, o rezonanţă, o valoare, o nobleţe care îl ridicau la înălţimea oastei supreme”.
Poetul Ion Pilat: „Maria reprezintă, fără nici o îndoială, o personalitate complet originală în viaţa noastră artistică. Are atâtea faţete spirituale care îi îngăduie să se afirme strălucit la radio, pe estrada restaurantelor, pe scenele teatrelor de revistă şi operetă; eu însă o preţuiesc îndeosebi pentru interpretarea neegală, autentică ce o dă cântecelor ţărăneşti. Când o ascult retrăiesc puternic viaţa complexă, vibrantă, originală a satului nostru.”
Scriitorul Mihail Sadoveanu: „Eu n-am avut niciodată la îndemână o amplă documentare a obârșiei neamului nostru; dar întotdeauna am simțit în adâncul meu că nici o contropire străină n-a putut altera, de-a lungul veacurilor, structura spirituală originară a poporului românesc. Când o aud cântând pe Maria, glasul și cântecele ei le intuiesc, venind din străfundul milenarei plămade tracice. Mă regăsesc, cu tot ce-i mai bun în mine, în stihurile și melodiile înterpretate de ea.
Compozitorul Pascal Bentoiu: „Apariţia Mariei Tănase o socotesc ca momentul cel mai însemnat în procesul de selectare şi interpretare a muzicii noastre ţărăneşti… Fenomene muzicale ca Maria Tănase ţin de domeniul enigmelor. Culegând cântece din toate regiunile ţării, sintetizând astfel datele sufletului colectiv românesc, prin interpretarea ei, izbuteşte să realizeze, totuşi din această diversitate, unisonul de gândire şi de simţire a poporului. Forţa artistică a Mariei, pe care până acum n-a egalat-o nimeni, reuşeşte să redea vocal în acompaniamentul unei „simple ţiituri” melodia autentică a oricărui fragment din melosul nostru popular. De aceea, vom fi întotdeauna surprinşi de ineditul cântecelor româneşti şi uluiţi de magnetismul degajat din interpretarea Mariei Tănase”.(va urma)
Gheorghe I. Drăghici-Slăvuţescu
