Imediat după Marea Îmbulzeală din decembrie ‘89, revoluţionarii adevăraţi de la Timişoara au crezut într-o democratizare a societăţii româneşti. Iar Punctul 8 al Proclamaţiei lor cerea ca toţi aceia care au deţinut demnităţi publice pe timpul comunismului să nu mai poată accede măcar 5 (cinci) ani la aşa ceva. Într-un fel, aşa cum spune şi cuvântul lustraţie, să li se limiteze unele drepturi civile.
Să stea deoparte, cum ar veni, şi abia apoi să se bucure de toate drepturile cetăţeanului. Cum chestiunea aceasta îl viza direct şi pe emanatul Ion Ilici Iliescu, Punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara a devenit o amintire. Şi, dacă nu mă înşel, Legea lustraţiei – ca proiect – e veche. S-a reluat, pare-mi-se, prin 2010 de către liberali. Ca să deturneze atenţia opiniei publice de la necazurile vieţii grele din anul 2012, PDL-ul a scos-o de la naftalină. Să nu mai iese oamenii în stradă, vezi Doamne, şi să ceară „Jos Băsescu!”, “Alegeri anticipate!” ori “Libertate şi Democraţie!”. În pierdere de viteză, de credibilitate la marele public şi cădere în sondaje, pe undeva sub 15%, PDL a supus-o la o procedură-şoc, în urma căreia Legea lustraţiei nu mai seamănă deloc cu ce-a fost. Fiind o copie oribilă, mototolită şi cu multe ciudăţenii. PDL n-a făcut-o de capul lui, ci în cârdăşie cu Palatul din Dealul Cotrocenilor. Bineînţeles. Că dacă ar fi ieşit în 2010, poate pica şi Emil Boc, unul lustrabil, ca fost lider al UASCR Cluj-Napoca, şi nici nu mai ajungea Mihai Răzvan Ungureanu prim ministru. Ca să nu mai vorbim că n-ar mai fi putut candida la viitoarele alegeri prezidenţiale. El fiind acela desemnat să fie liderul Mişcării Populare, adică un fel de Albă ca Zăpada despre care se tot vorbeşte. Ce sens mai are – după 22 de ani – această mascaradă? Unul nul. Dar care dă bine la proşti. În cei 22 de ani, nomenclaturiştii au fost şi încă mai sunt parlamentari, miniştri ori şefi de stat. Au avut vreme să-şi vadă saci-n căruţă, strângându-şi averi. Şi dacă l-am lua numai pe unul, aparent mărunt, dintre ei, pre numele lui George Copos. Din fost secretar cu probleme internaţionale al CC al UTC, deci mult mai mare decât membrul CC al UTC Mihai Răzvan Ungureanu, George cel Copos a devenit un prosper om de afaceri. Cu privatizări frauduloase gen Turbomecanica, iar la Rapid i-a dat o mână de ajutor inclusiv… rapidistul Traian Băsescu. Ministru al Transporturilor ce-a făcut din bani publici peluza lipsă din Giuleşti. Iar asupra privatizării UFC Rapid Traian Băsescu a închis ochii. Mă rog, nici Mircea Geoană nu-i mai pur. Fiind coleg de guvern cu vice-prim-ministrul George Copos. Unul hapsân, care-a făcut afaceri frauduloase cu Loteria Naţională, în urma căreia s-a înfruptat din banul public, preţ de vreo două-trei milioane sau miliarde de dolari, dar ce mai contează. George Copos şi-a dat demisia, dar dosarul penal s-a pierdut pe drum. Ca şi în cazul lui Adriean Videanu, care-a furat din energia termocentralelor Gorjului şi Olteniei, tot miliarde dar de euro, şi-a dat demisia din funcţia de ministru al Economiei. Şi atât. Tot fără dosar penal. Doar e prim-vicepreşedinte la PDL! Şi nu se făcea. Şi uite-aşa, lustragiii din PDL au tot lustruit Legea Lustraţiei până n-a mai rămas nimic din ea. Poate candida şi Monica Macovei, încă mai poate –n-aşa, că-i mai tânăr – candida şi Mihai Răzvan Ungureanu. Theodor Meleşcanu nu se mai pune, că el a intrat în solda lui Traian Băsescu-PDL! Cât despre singurul încă lustrabil Ion Ilici Iliescu, iar nu se pune. Îi dorim pensie uşoară.
Ion Predoşanu
