Cunoscător al vieţii şi operei mai multor scriitori români, Pompiliu Marcea a prefaţat şi a scris aprecieri critice în lucrările ce s-au publicat în ţara noastră asupra unor mari sciitori, poeţi şi dramaturgi de talia lui Vasile Alecsandri (1984), Grigore Alexandrescu (1967),Ion Luca Caragiale, Calistrat Hogaş, Victor Iova, I.I. Mironescu, Alexandru Vlahuţă (1959) şi alţii. Tot sub pana condeiului lui Pompiliu Marcea a apărut semnată ” Antologia, Prefaţa şi Tabelul cronologic” la lucrarea marelui istoric şi critic literar Tudor Vianu, apărută în 3 volume, în anul 1970, sub titlul ”Scriitori români”.
Poemului ”Cântarea omului” din opera argheziană, Pompiliu Marcea i-a consacrat la începuturile activităţii sale de istoric literar un valoros studiu de 15 pagini, publicat de Societatea de ştiinţe istorice şi filologice în anul 1962, în culegerea ”Limba şi literatura română”. Tot în aceeaşi publicaţie, în anul 1965, a publicat un studiu privind pe scriitorul Iacob Negruzzi, munca la ”Convorbiri literare” şi opera sa literară.
Pompiliu Marcea a scris mai multe studii în limbi de circulaţie internatională, dedicate valorilor literaturii române în străinătate.
Atât prin activitatea sa universitară, cât şi prin stădania şi contribuţia în domeniul istoriografiei literare, Pompiliu Marcea s-a dovedit a fi pe lângă un remarcabil scriitor şi un dascăl pasionat, un bun analist şi un bun observator al fenomenului literar.
Patriot neînfricat, profesorul universitar Pompiliu Marcea s-a ridicat în apărarea marii creaţii politice şi literare a poetului national Mihai Eminescu, a cărui vastă opera a fost publicată într-o mare culegere ce se întinde pe parcursul a 16 volume. Întrucât în volumul IX, redactat sub conducerea profesorului universitar Alexanru Oprea a fost publicat un articol privind poziţia critică a lui Mihai Eminescu faţă de un congres al evreilor, ce a avut loc în străinătate, cu care ocazie şi-au exprimat tendinţele de dominaţie mondială, Moses Rosen, rabinul – şef al Comunităţii evreieşti din România l-a etichetat pe Mihai Eminescu ca antisemit, l-a blamat pe profesorul Alexandru Oprea, care a decedat în mod suspect, şi a intervenit la Elena Ceauşescu, determinând retragerea din librării a acestei valoroase lucrări. Profesorul universitar Pompiliu Marcea l-a apărat cu mult curaj pe Eminescu şi l-a condamnat în mod vehement pe Moses Rosen pentru poziţia sa ostilă poporului român. Cu aceeaşi vehemenţă s-a ridicat împotriva unor publicişti sovietici, care emiteau aprecieri negative, răutăcioase la adresa poporului roman, a valorilor sale spirituale.
Profesorul universitar Pompiliu Marcea nu a fost un antisemit, ci un admirator al poporului evreu, care a avut o contribuţie importantă la îmbogăţirea tezaurului civilizaţiei universale şi a avut numeroase jertfe pentru libertate şi demnitate. El avea numeroşi prieteni între intelectualii evrei.
Ca unul care l-am cunoscut din anul 1947 şi fiind chiar prieten intim, afirm cu certitudine că scriitorul şi profesorul universitar Pompiliu Marcea a fost un critic ferm al regimului dictatorial al lui Nicolae Ceauşescu, exprimându-şi sub diverse forme, în special discuţii, dezacordul total cu formele aberante ale cultului personalităţii lui Nicolae Ceauşescu, ajuns la paroxism, al proletcultizării culturii româneşti şi amestecului grosolan în viaţa politică a ţării a Elenei Ceauşescu, consoarta dictatorului, megalomaniei în construcţii, scăderii grave a nivelului de trai şi restrângerii drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Susţinător al Bisericii Ortodoxe Române şi cu relaţii de prietenie cu numeroşi preoţi, Pompiliu Marcea a criticat dărâmarea de lăcaşuri sfinte de către regimul comunist şi a evidenţiat contribuţia Bisericii Ortodoxe Române în apărarea independenţei naţionale, a fiinţei etnice a poporului român şi-n dezvoltarea culturii române. De asemenea, condamna acţiunea aberantă de distrugere a satelor româneşti, a unor biserici şi chiar monumente istorice şi etnografice, de promovare a unor cadre în domenii importante de activitate numai pe baza unor criteri politice şi nu a valorii lor intelectuale. A dezaprobat instituirea monopolului de stat al cerealelor, astfel că ţăranul cooperator nu putea primi mai mult de 180 kg de grâu şi porumb pe an, vlăguirea ţăranului cooperator ca pe vremea fanarioţilor de animale ce le avea în curte, precum şi produsele acestora. Critica aşa zisa politică de alimentaţie ştiinţifică şi exportul masiv de produse alimentare peste hotare. Obligarea tineretului şcolar şi a studenţilor de a participa la muncile agricole şi pe şantierele de construcţie o aprecia ca o politică greşită, cu consecinţe incalculabile pentru viitorul ţării.
(Va urma)
Ion Marcea, nepotul scriitorului
