Aşa cum am precizat în urmă cu patru zile, joi, 16 februarie 2023, cu prilejul aniversării celor 147 de ani de la naşterea lui Constantin Brâncuşi, în organizarea Consiliului local şi a Primăriei Peştişani, cu sprijinul Fundaţiei cultural-ştiinţifice «Casa Brâncuşi» Hobiţa, a Liceului tehnologic Peştişani, la Căminul cultural din satul Brădiceni s-a desfăşurat o interesantă şi reuşită manifestare cultural-educativă de o aleasă ţinută, la care au participat reprezentanţi ai administraţiei publice locale şi judeţene, oameni de cultură, scriitori, poeţi, autori de carte, printre care putem aminti pe: dl Cosmin Pigui, primarul comunei Peştişani, scriitorul, poetul şi strălucitul nostru gorjean, dl Nicolae Dragoş, prof. univ. dr. Moise Bojincă, sufletul neobosit al manifestării, prof. dr. Gheorghe Nichifor, vicepreşedinte al Consiliului judeţean Gorj, prof. dr. Zenovie Cârlugea, prof. dr. Ion Mocioi, artistul Florin Preda-Dochinoiu, publicistul Viorel Mirea, Mihaela Dobre Mirea, Ion M. Ungureanu, ec. dr. Victor Troacă, președinte al Asociației Cercetătorilor și Autorilor de Carte Gorjeni «Al. D. Șerban» Târgu-Jiu, Mircea Tutunaru, Cerna Ion Sabin, Modoran Romulus, Popescu Daniel, Pauliş Gabriel, Pauliş Nicoleta – Katalina, Constantin Codiţă, Petre Cornoiu, Gheorghe Borc, Brâncuş Ion, Popescu Nicolae, Blendea Emil, Cotan Vasile, Cotan Cornelia, Turcu Ilie, Pârvulescu Ionel – preot, Cristi Mohora, Diaconescu Delia, Coară Isabela, Pârvulescu Ana-Maria, Băran Doina, Gelatu Angela Fuiorea, Purec Petruţa, Nărban Adriana, prof. unv. dr. Medar Lucian, Bobaru George, Gheorghe Cărbunescu, Mihai Sporiş, Cismaşu Nicolae şi alţii.
,,Mulţumesc, acestui mare artist, domnul Florin Preda-Dochinoiu”!
După cuvântul inaugural rostit de către d-l primar Cosmin Pigui, în care a mulţumit celor prezenţi pentru participarea la o manifestare «acasă la Brâncuşi», a fost vernisată expoziţia de pictură şi sculptură intitulată: «Metafore de lumini şi culori», cu o serie de lucrări inspirate din opera lui Constantin Brâncuşi, având ca autor pe cunoscutul artist Florin Preda-Dochinoiu, iar, în continuare, a fost lansat Albumul liric: «VIS cu PASĂREA BRÂNCUŞI», avându-l ca iniţiator şi autor pe scriitorul Nicolae Dragoş, în colaborare cu dl Florin Preda-Dochinoiu, şi avându-i curatori pe domnii Ion Mocioi şi Zenovie Cârlugea, care au evidenţiat figura remarcabilă a omului și artistului, a persoanalităţii şi a operei marelui sculptor, care, pe măsura scurgerii timpului, putem spune că devine ca o tot mai pregnantă tentaţie spre eliberarea de manifestarea efemerului, spre găsirea de sine a geniului creator, profund corelat cu aprecierile urmaşilor, prin redarea înaintării omului spre absolut şi prin revenirea la esențial, ca destin asumat într-o lume într-o continuă devenire! Căutând o motivaţie şi în acelaşi timp o explicaţie pertinentă a publicării acestui volum, domnul Nicolae Dragoş a pornit de la un «remember» al biografiei sale exemplare şi a început prin a spune: ,,Îmi plăcea să merg la expoziţii de artă şi atunci, trăia Petre Comarnescu, care stătea pe undeva pe lângă «Grădina Icoanei», când m-am dus ca să-mi dea câteva cărţi despre arta plastică, pentru ca să văd şi eu ce pot studia, şi mi-a dat o istorie a artei plastice româneşti în domeniul picturii, care era făcută de academicianul Oprescu. Cred că mai am şi acum pe acasă această carte pe care o păstrez! Spre bucuria mea, după terminarea studiilor, am ajuns la Târgu-Cărbuneşti, professor la liceu, unde am avut şi câţiva buni elevi, vreo doi sunt aici în sală şi poate că o să-i cunoaşteţi, dar, mulţumesc celor de la Vâlcea şi prietenului meu de la Drobeta Turnu-Severin, poetul, prozatorul şi publicistul Viorel Mirea, care este însoţit numai de doamna sa, pentru că domnul Gheorghe Cărbunescu este flancat, ca de două gărzi importante, personalităţi ale Vâlcii! Deci, eu am văzut la Târgu-Jiu cele trei opere brâncuşiene care se îngemănează într-o metaforă unică, după 1960. Aflasem despre Brâncuşi mai înainte, dar, numai după ce aflasem despre Tudor Arghezi, care este tutelar pentru mine, de când îl studiasem în liceu, chiar dacă suferise şi el rigorile proletcultismului! Astăzi, trebuie să le mulţumesc domnilor Zenovie Cârlugea, scriitor şi critic literar, prof. Ion Mocioi, unul dintre marii specialişti ai noştri în arta brâncuşiană, două personalităţi ale Gorjului, dar, mai este cineva, tot o personalitate, iar acest lucru e bine, pentru că avem personalităţi, chiar în fruntea unor instituţii care au şi responsabilităţi administrative, un istoric ale cărui cărţi le-am citit cu interes, cu lucrări consacrate unor figuri importante pentru Gorjul nostru, domnul Gheorghe Nichifor, care şi-a făcut timp ca să vină aici! Mă bucur că aţi venit, iar, acum, vreau să-i mulţumesc prietenului meu, Florin Preda-Dochinoiu, care a lucrat pe lemn anumite picturi şi chiar m-am întrebat, dacă nu se poate cumva prepara lemnul mai bine, ca să reziste în timp, că ar fi păcat ca lucrările care au fost inspirate de Brâncuşi, să nu se păstreze mult timp în toată frumuseţea lor! Am să mă apropii de sfârşit, pentru că aş avea multe să spun! În 1967, la zece ani de la moartea lui Brâncuşi, am făcut o vizită la Paris! Era prima ţară occidentală pe care o vizitam şi am ţinut, printre altele, să mă «întâlnesc» cu Brâncuşi! Nu l-am găsit în Montparnasse, atelierul nu mai era acolo, iar, lucrările sale fuseseră mutate la «Muzeul omului», aşa cum se numea atunci” a precizat domnul Dragoş!
,,Mulţumesc celor doi intelectuali şi personalităţi ale Gorjului, domnii Zenovie Cârlugea şi Ion Mocioi”!
În continuare, domnia sa a spus: ,,Am vrut să-i văd locul de veci şi am mers în Montparnasse, mai ales că în tinereţea mea de atunci, nu mi-am propus ca să-mi iau un ghid, ca să-l găsesc singur pe Brâncuşi! Deci, fără un ghid de orientare, am ajuns când era în luna decembrie, ploua, iar, atunci, Brâncuşi nu îi avea alături şi pe cei doi care au avut grijă de el! O blasfemie, n-aveau ce să caute în mormântul în care era Brâncuşi, oricâtă grijă au avut de el! Ploua, erau câteva flori, dar, ceea ce m-a impresionat, era o lumânare care ardea, chiar dacă ploua cu fulguială, flacăra ei nu s-a stins! M-a însoţit foarte multă vreme această imagine şi cred că a durat vreo cincisprezece ani până ce am scris un poem, mult mai târziu decât «Coloana de-a lungul», pentru că poemele mele despre Brâncuşi sunt scrise din 1972, până acum un an, şi nu le-am scris deodată, ele s-au născut din când în când! Iată, poezia care se cheamă: «O amintire» şi pe care v-o recit acum: «Ploua în cimitir la Montparnasse…/ Era demult, în veacul ce-a trecut,/ acum, din timp, puţin a mai rămas/ până la clipa-mbrăţişării-n lut./ Se-ntuneca în timp şi-n anotimp, / când paşii mă purtară, parcă de îngeri duşi, / printre străine cruci, uitate-n fără timp,/ în căutarea crucii străbunului Brâncuşi./ Ploua în Montparnasse la cimitir…/ Pe lespedea tăcută de mormânt, / prin lacrimi, drumul ploii – trist delir – / cerul ducea să plângă pe pământ./ Din marmura clădită-n resemnare, / cu simplitate m-a întâmpinat / un nume… Lângă el, o lumânare/ veghea pe cel în lut întemniţat. / Era decembrie şi, deodată, printre / stropii de ploaie, brusc, au început/ să ningă ale cerurilor vintre/ prin recii fulgi plutind spre mortul lut./ Înmărmurit, priveam cum ploaie, zloată, / să stingă lumânarea, spre pământ / se prăvăleau şi nu-ncetau să cadă, / dar ea de veghe sângera arzând./ …Ploua ciudat, continua să ningă,/ în nici un chip n-au izbutit s-o stingă.». Deci, cum spuneam, poezia inspirată în 1967 s-a scris mult mai târziu! Şi ca să pun o vorbă bună la «putere», aş vrea să spun că le mulţumesc celor doi intelectuali şi personalităţi ale Gorjului, domnii Zenovie Cârlugea şi Ion Mocioi, doi oameni care dincolo de valoarea culturală, spirituală, au şi o valoare civică, prin prezenţa în viaţa culturală a oraşului, doi cetăţeni de onoare ai Gorjulu şi ai Târgu-Jiului, şi sper ca această recunoaştere să fie oficializată! Bănuind că va veni şi domnul Nichifor, am notat următoarele versuri: «Titluri şi recunoaşteri după moarte,/ să nu se mai accepte, a spus în testament/ Că n-o să aibă, cel ce-atunci le-mparte, / Cui mâna să i-o strângă, el nemaifiind prezent!». Eu vă mulţumesc foarte mult şi sper ca această carte a mea să mărturisească «rugăciunea» mea către Brâncuşi, ca să-i mulţumesc, încă o dată, acestui mare artist, domnul Florin Preda-Dochinoiu, care a început de aproape doi ani să «scrie» în culori ceea ce vedeţi în această expoziţie şi spre uimirea mea, am văzut acum că unele dintre lucrări nu sunt în carte, pentru că nici nu le făcuse! Mulţumesc tuturor celor care au venit de la Vâlcea, de la Mehedinţi, deci, trei judeţe le am, şi mai sunt două judeţe care ţin de Oltenia, Oltul şi Doljul! Ideea este că noi am făcut această carte, dar, în această zonă a Olteniei sunt mulţi poeţi inspiraţi de Brâncuşi, prin poeme şi versuri! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
