În această zi, noi evocăm sărbătorirea a două evenimente importante din istoria Sfintei Cruci: în primul rând, aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul Hristos şi Înălţarea ei solemnă în faţa poporului iudeu de către Episcopul Macarie al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie, anul 335 şi în cel de-al doilea rând, aducerea Sfintei Cruci de la perşii păgâni, în anul 629, în vremea împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste în Biserica Sfântului Mormânt (a Sfintei Cruci) din Ierusalim. Prin Sfânta Cruce putem desluşi în aceeaşi măsură: jertfa Fiului Lui Dumnezeu, Care S-a făcut Om pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, apoi, mai desluşim lemnul Crucii pe care S-a răstignit Domnul, deci, altarul Său de jertfă, pentru ca în cel de-al treilea rând, să desluşim semnul crucii, ca semn al Fiului Omului şi al creştinului, cu care însemnându-ne ca şi cu o pecete, dovedim participarea noastră la jertfa sfinţitoare a Lui Iisus Hristos. Sfânta Cruce este un simbol al victoriei asupra morţii şi păcatului, iar sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci este singura cu post aspru şi rugăciune ce apare, atât în calendarul bizantin (ortodox şi greco-catolic), cât şi în cel latin, la data de 14 septembrie. Spre deosebire de alte sărbători, Înălţarea Sfintei Cruci se cinsteşte cu post deoarece ne aduce aminte de patimile şi moartea Mântuitorului pe Golgota! Astfel, Crucea a devenit un simbol al victoriei asupra morţii şi a păcatului. Înălţarea Sfintei Cruci’ e un prilej de bucurie şi de adâncă reflecţie duhovnicească, întrucât această slăvită sărbătoare ne aduce aminte de un demers istoric făcut de Împărăteasa Elena cea sfântă, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare, cea care a mers pe urmele Crucii lui Hristos, în Ierusalim, şi după multă trudă şi semne minunate, găsind sfântul odor, al pătimirii Domnului, l-a încredinţat episcopului Macarie, al Sfintei Cetăţi a Ierusalimului, care în mod solemn a înălţat Sfânta Cruce în faţa poporului drept-credincios, într-o zi de 14 septembrie 335, pentru ca noi să aflăm cât mai multă credinţă, speranţă şi dragoste ilustrate în această pagină luminoasă şi sfântă din istoria mântuirii lumii! Considerată un obiect de tortură în vechime, crucea a fost sfinţită, aşadar, de sângele dumnezeiesc, ce a transformat-o din obiect de schingiuire în altar mântuitor. Apariţia minunată pe cer a semnului Crucii, prin cuvintele: «In hoc signo vinces» (sub acest semn vei învinge), prin care împăratul Constantin cel Mare câştigă lupta împotriva lui Maxenţiu, la anul 312, aduce cu sine celebrul Edict de la Mediolan (313), al aceluiaşi Sfânt Împărat, prin care creştinii primesc libertatea deplină a manifestării credinţei în Imperiul Roman, în acest fel Crucea devenind cu adevărat taina sfântă a lui Dumnezeu cu întreaga umanitate, semnul dragostei şi al salvării lumii din robia morţii şi a răului. Înălțarea Sfintei Cruci se prăznuieşte cu post, pentru că ea aduce aminte de patimile și moartea Mântuitorului Hristos și este una din cele două zile de post strict (ajunare) de peste an, alături de Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august), fiind considerată şi data ce vesteşte sfârşitul verii şi începutul toamnei. Calendarul popular consemnează această zi şi sub alte denumiri, cum ar fi «Cârstovul Viilor» şi «Ziua Şarpelui». Sub prima denumire, ziua este cunoscută mai ales în zonele deluroase şi sudice, în zonele viticole, marcând începutul culegerii viilor. A doua denumire este legată de faptul că, din această zi, se crede că şerpii şi alte reptile încep sa se retragă în ascunzişurile subterane, hibernând până în primăvară. La sate, încă se mai crede că şerpii, înainte de a se retrage, se strâng mai mulţi la un loc, se încolăcesc şi produc o mărgică numită «piatra nestemată», ce ar folosi pentru vindecarea tuturor bolilor. Busuiocul sfinţit de Ziua Înălţării Crucii se pune în vasele de apă ale păsărilor, pentru a le feri de boli, în lăutoarea fetelor, pentru a nu le cădea părul, şi la streşinile caselor, pentru a le feri de rele, în special de trăznete. Se obişnuieşte ca în această zi să nu se consume usturoi, nuci, pepeni sau prune, alimente al căror miez se aseamănă cu Sfânta Cruce!
,,Întoarceţi-vă la Mine cu toată inima, cu post, lacrimi şi tânguiri”!
În Ziua Înălţării Sfintei Cruci, într-un scurt dialog cu Mântuitorul Iisus Hristos am reţinut următoarele:
-V.G.: Doamne, noi, oamenii păcătoşi, am putea pregusta, astăzi, cuvintele Tale?
-IISUS: ,,Cuvintele mele sunt duh şi viaţă”!
-V.G.: Dar, unii oameni care se pierd în plăcerile acestei lumi secularizate, se îndepărtează de credinţă şi se afundă în întunericul păcatului!
-IISUS: „Dacă rămâneți în cuvântul meu, sunteți cu adevărat discipolii mei și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va elibera”!
-V.G.: Dar, cuvântul Tău, nu este ascultat întotdeauna, Doamne!
-IISUS: ,,Dacă cineva va păstra cuvântul meu, nu va vedea moartea în veci”!
-V.G.: Cum poate veni Iubirea ta, Doamne, pentru un om păcătos ca mine şi cum ar putea să mă elibereze Ea din robia păcatului?
-IISUS: ,,Fiul meu, lasă-Mă să te iubesc. Eu îți vreau inima care este locașul Meu. Desigur, cu timpul, te vei schimba, însă, chiar până atunci, iubeș¬te-Mă, așa cum ești tu, fiindcă Eu te iubesc cu toate că ești așa! Eu vreau ca dragostea Ta pentru Mine să se nască din puțina și săraca ta inimă, din adâncul neputinței și al murdăriei tale! Eu te iubesc și când ești slab și necurat”!
-V.G.: Mai dă-mi puţin timp, Doamne, ca să mă pot schimba şi ca să vin după Tine!
-IISUS: ,,Cel ce voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi mântuiască sufletul său, îl va pierde; iar cine-şi va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va mântui”!
-V.G.: Doamne, mai mult ca niciodată, astăzi sunt oameni care aleargă după bogăţii nemăsurate şi care vor să cucerească lumea întreagă!
-IISUS: ,,Şi ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul său? Sau ce-ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său”?
-V.G.: Seculariştii şi globaliştii din zilele noastre, parcă sunt ruşinaţi de cuvintele Tale, ca şi fariseii şi saducheii care Te-au răstignit pe Cruce!
-IISUS: ,,Cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în acest neam desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului se va ruşina de el când va veni în slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri”!
-V.G.: Iisuse, Dumnezeule, în această zi a Înălţării Sfintei Cruci, la «Muzeul crucilor» de la Măceşu, un sat al Oraşului Târgu-Cărbuneşti, al «Gorjului istoric şi pitoresc», organizatorii se gândesc mai mult la personalităţile evocate în acel «sanctuar» al rememorării, decât la Tine, Doamne, Cel Care pe toate le faci şi le rânduieşti!
-IISUS: ,,Luați seama să nu vă îndepliniți neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei; altminteri, nu veți avea răsplată de la Tatăl vostru, care este în ceruri”!
-V.G.: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și Sfânta Învierea Ta o slăvim!
-IISUS: ,,Întoarceţi-vă la Mine cu toată inima, cu post, lacrimi şi tânguiri”!
-V.G.: Doamne, văd unii oameni care îşi fac jurăminte la umbra Crucii Tale!
-IISUS: ,,Să nu juraţi nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu; nici pe pământ, pentru că este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat. Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poţi face un singur păr alb sau negru. Felul vostru de vorbire să fie: «Da, da; nu, nu»; ce trece peste aceste cuvinte, vine de la cel rău“! (Matei 5:33-37).
-V.G.: Iisuse Hristoase, când va fi cea de-a doua venire a Ta, care vor fi semnele pentru cei care cred în numele Tău şi în Cuvântul Tău sfânt?
-IISUS: ,,Iată semnele care vor însoți pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi, vor lua în mână șerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; își vor pune mâinile peste cei bolnavi și bolnavii se vor însănătoși”
-V.G.: Iisuse, Dumnezeul meu, din Lumina Crucii Tale, care este cuvântul de învăţătură pentru ziua de astăzi?
-IISUS: ,,Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, şi am putere s-o iau iarăşi; aceasta este porunca, pe care am primit-o de la Tatăl Meu”! (Ioan 10, 17-18)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
