În cadrul Programului intitulat «ERASMUS +, ,,Améliorer mon Licée”», un proiect desfăşurat de către Liceul Tehnologic din Ţicleni în parteneriat cu licee din Franţa, Germania şi Guyana franceză, le-am prezentat oaspeţilor din cele trei ţări, elevi şi cadre didactice, acest material intitulat: «A propos de la liberté de la presse et de l’expression de la liberté d’opinion», pe care îl oferim, astăzi, cititorilor noştri!
Despre libertatea de opinie, ca formă liberă de exprimare, se pot spune multe lucruri interesante, unele acceptate, iar altele mai puţin acceptate, în funcţie de gradul de cultură al oamenilor şi mai ales în funcţie de educaţia lor în spiritul unei societăţi democratice și călăuzită de principia sănătoase! Putem accepta că «Libertatea de exprimare a opiniei este fundamentul drepturilor omului, sursa umanităţii şi mama adevărului», aşa cum ne spune gânditorul chinez Liu Xiaobo, deoarece, libertatea de exprimare prin intermediul presei face parte dintre drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, fiind stipulată ca atare în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, în documente de bază ale dreptului internaţional, precum în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi în dreptul naţional al statelor democratice.
«Libertatea de exprimare a opiniei este fundamentul drepturilor omului, sursa umanităţii şi mama adevărului»!
În România, libertatea de exprimare este reglementată de Constituţie, Legea Fundamental a ţării, cu precizarea că fiecare cetăţean trebuie să cunoască faptul că libertatea de exprimare constituie un drept inviolabil al oricărei persoane, garantat de Constituţie şi prevăzut în documentele-cadru internaţionale. Tocmai în baza acestui drept, fiecare persoană îşi poate exprima opiniile, ideile şi credinţele şi le poate transmite prin diverse mijloace, în mediul public ori privat, dar, în acelaşi timp este de o importantă stringenţă ca fiecare cetăţean să ştie că libertatea de exprimare are şi limite stabilite prin lege, impuse în scopul de apărare a interesului public şi privat. Prin urmare, libertatea de exprimare comportă şi o serie de obligaţii pe care fiecare cetăţean trebuie să le respecte în litera şi spiritul legii! Libertatea de exprimare a propriei opinii în diferite publicaţii de presă, în general prin mass-media, include libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii sau idei interesante, utile şi benefice pentru evoluţia societăţii, iar exercitarea acestei libertăţi fundamentale se face prin interdicţia explicită a oricărei imixtiuni din partea autorităţilor publice şi fără o condiţionare care ar fi legată de frontierele naţionale. În plus, considerăm că libertatea de exprimare într-un cadru mai larg, configurat nu numai de libertatea propriu-zisă, ci şi de îndatoririle şi responsabilităţile cetăţeanului, înseamnă că libertatea de opinie şi libertatea presei se completează reciproc, reglementând, astfel, chiar limitele exercitării libertăţii de exprimare. Ca să oferim un exemplu concret, iată, unii cercetători constată cu surprindere că tristețea din ziua de duminică este reală, iar, dacă duminica avem o neliniște, potrivit unui studio de specialitate, 81% dintre cei 1.000 de subiecţi investigaţi se referă la așa-numita anxietate de anticipare, pe măsură ce se apropie începutul unei noi săptămâni de lucru. Alţii invocă neliniştea din somnul de duminică spre luni, fapt relevat chiar de către cei care spun că iubesc ceea ce fac la serviciu. Studiul ne mai arată că mulţi dintre cei predispuși la anxietatea legată de o nouă zi de muncă (86 %) lucrează în educație, justiție, finanțe sau asigurări, dar, ca să nu fim prea copleşiţi de ceea ce ne spun aceşti «specialişti», pentru că ei ne dau şi «sfaturi utile», pentru a evita sau măcar a reduce tristețea de duminică, trebuie să facem sport, să ieşim în natură, să evităm telefonul mobil și mesajele electronice, dar, nici măcar unul dintre «specialiştii» respectivi nu aminteşte despre faptul că duminica e bine să mergem la biserică la Sfânta Liturghie, ca să mai vorbim şi cu Dumnezeu, să ne descărcăm sufletul, ca să nu mai spunem că sunt persoane care se spetesc să muncească şi duminica sau în alte zile de sărbătoare, pentru prăpădiţii de bani, fir-ar ei să fie de bani! Tocmai în baza celor semnalate, în anumite condiţii prevăzute de lege, desigur, poate fi exprimată explicit posibilitatea de impunere a unor limite libertăţii de exprimare, sub aspectul unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, dar, aceste limitări ale libertăţii de exprimare pot fi numai cele impuse prin lege, proprii unui sistem democratic şi statului de drept, în numele interesului public sau pentru apărarea intereselor persoanei ca individualitate! Din prima categorie de libertăţi de exprimare fac parte: securitatea naţională, integritatea teritorială, siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti, iar din cea de-a doua categorie fac parte: protecţia sănătăţii, a moralei, a reputaţiei, a drepturilor altora, confidenţialitatea informaţiilor şi altele. Aşa cum rezultă din reglementări internaţionale şi din prevederile constituţionale din România, libertatea de exprimare a opiniei, nu are o valoare absolută, iar caracterul ei inviolabil afirmă statutul de drept aprioric, indiscutabil şi nenegociabil al persoanei, căruia nimeni şi nimic nu trebuie să-i aducă atingere prin intermediul publicaţiilor de presă! Dar, inviolabilitatea nu exclude, ci chiar presupune o serie de îndatoriri şi responsabilităţi ale persoanei care îşi exercită libertatea de exprimare, precum şi anumite limite ale exercitării dreptului, în numele interesului public, comun sau particular, mai ales că exercitarea abuzivă a libertăţii de exprimare, aşa cum prevăd Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Constituţia României, poate aduce atingere interesului public, adică, securităţii naţionale, siguranţei publice, integrităţii teritoriale, păcii, convieţuirii paşnice şi armoniei sociale, bunelor moravuri şi interesului personal, adică: drepturilor, reputaţiei, moralei, demnităţii, onoarei, vieţii particulare şi imaginii persoanei în spaţiul public! În consecinţă, fundamentul juridic şi etic al limitării libertăţii de exprimare îl constituie reglementarea Codului Civil care, în Articolul 15 (Capitolul III, referitor la «Interpretarea şi efectele legii civile»), sancţionează «Abuzul de drept», deoarece: «Nici un drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe», sau, altfel spus, exercitarea unui drept în numele interesului personal, nu justifică încălcarea ori afectarea dreptului altei persoane.
Papa Ioan Paul al II-lea a numit România: «Grădina Maicii Domnului»!
În concluzie, dragi oaspeţi care aţi venit în România, putem să vă spunem că exercitarea libertăţii de exprimare, ca şi a altor drepturi fundamentale, de altfel, trebuie făcută cu bună-credinţă şi în raport de interesul public şi de drepturile celorlalţi oameni dintr-o anumită ţară sau din alte ţări. În esenţa lor, libertatea presei şi exprimarea libertăţii de opinie constituie repere fundamentale ale unei vieţi civilizate! De aceea, în numele dreptului exprimării libertăţii de opinie, vă spunem, bine aţi venit în România, în Ţara lui Brâncuşi, dragi oaspeţi, să vă simţiţi cât mai bine în ţara noastră, pe care Papa Ioan Paul al II-lea a numit-o «Grădina Maicii Domnului», de asemenea, dorim să vă bucuraţi de ospitalitatea românească şi de valorile inconfundabile ale poporului român! (“En conclusion, chers invités qui sont venus en Roumanie, nous pouvons vous dire que l’exercice de la liberté d’expression, ainsi que d’autres droits fondamentaux, doit en réalité être exercé de bonne foi et dans le respect des intérêts publics et des droits des autres peuples d’un pays particulier ou d’autres pays! Essentiellement, la liberté de la presse et l’expression de la liberté d’opinion sont des repères fondamentaux d’une vie civilisée! Au nom du droit d’exprimer la liberté d’opinion, nous disons, bienvenue en Roumanie, pays de Brâncuşi, chers invités, pour vous sentir le mieux possible dans notre pays, que le pape Jean-Paul II a appelé «Le jardin Mère de Dieu », profitez également de l’hospitalité roumaine et des valeurs indiscutables du peuple roumain”)!
Profesor, Vasile GOGONEA
