Crizele psihicului uman

În ultimul timp, prin Gorj bântuie un curent sinucigaş care afectează în general adolescenţii, tinerii, dar şi maturii al căror potenţial de viaţă şi de sănătate este mai bun decât al populaţiei îmbătrânite, pentru care viitorul este compromis.

Rata sinuciderilor în rândul tineretului a crescut datorită instabilităţii politice, economice şi sociale, a dezbinării familiilor, obligate să-şi asigure subzistenţa fie prin migraţii la mare distanţă, fie prin abordarea unor comportamente la risc. Generaţia următoare aude şi vede un status depresiv, datorită căruia integritatea ei psihică este definitiv afectată. Tinerii nu mai au şi nu mai găsesc repere şi, de cele mai multe ori, defularea prin distracţie, prin colectivitate, prin obiective sumare, devine ineficientă. Tinerii nu mai sunt veseli, nu mai sunt dispuşi să accepte sfaturile apropiaţilor şi în acest moment, care este prima fază a bolii depresive, părinţii pun totul pe secretomania tineretului, pe introvertirea lui, pe apucăturile generaţiei în sine. Copiii rămân singuri cu universul lor straniu şi din ce în ce mai cenuşiu, un mare coeficient de agravare al izolării şi al consecinţelor ei, reprezentând-o, paradoxal, calculatorul, televizorul, telefonul sofisticat, vectori ai unei civilizaţii la zi, care dau însă dependenţă mai gravă decât drogurile. Copiii şi tinerii renunţă la mişcare, renunţă la socializare şi pentru că au lumea lor, protestează vehement dacă sunt rupţi de ea. În asemenea condiţii se poate produce ruperea minţii, iar faptul că generaţia tânără mai are încă ocupaţia învăţatului, aproape că nici nu se văd modificările. Gândurile negre, uneori vocile subconştientului, îl aduc pe tânăr în situaţia paradoxală de a se gândi la sinucidere ca la un fel de salvare din depresia cotidiană. Lipsa de cultură psihică impusă prin întreruperea pregătirii psihologice la nivel naţional acum 50 de ani a condus la pierderea abilităţilor de specialitate, iar golul lăsat de lipsa specialiştilor este imens şi consecinţele lui sunt incalculabile. Tineri geniali pleacă prea devreme în eternitate, cum este şi recentul caz al copiilor înecaţi în Jiu, sau acţionează brutal asupra propriului corp întrucât ei nu mai conştientizează cât de importanţi sunt pentru cei pe care îi rănesc cu gesturile lor disperate şi pentru societatea de mâine, care odată cu ei pierde potenţiale valori. Dacă la nivelul şcolilor şi al comunităţilor cei care îşi asumă riscul educaţiei psihologice ar face-o profesional, atunci aceste evenimente teribile s-ar reduce. Meseria de psiholog, ca orice altă meserie are limitele ei pentru că societatea este nepăsătoare la dramele petrecute în interiorul ei, în loc să reacţioneze normal şi să impună soluţii practice.

Constantin Bunilă