Într-adevăr anul 1940 a fost cel mai negru an din istoria Românilor. A fost anul celor mai mari nenorociri pentru români, anul marilor rupturi teritoriale când ni s-a furat din trupul patriei peste 60000 de km pătraţi cu milioane de români. La 26 iunie 1940, ca urmare a înţelegerii ticăloase dintre Ribentrop şi Molotov din 23.08.1939, ni s-a răpit de către URSS, Basarabia, Bucovina de Nord şi ţinutul Herta.
La 27 septembrie 1940 ca urmare a presiunilor URSS şi Germaniei ni s-a răpit de către bulgari Cadrilaterul, cu cele 2 judeţe Durostor şi Caliacra, stăpânite de români din antichitate. Ca şi cum aceste ciuntiri nu ar fi de ajuns, Germania şi Italia impun României prin dictatul de la Viena, semnat în Palatul Belvedere ciuntirea părţii de Nord-Vest a ţării, rupându-se din trupul României 42243 km pătraţi cu o populaţie de 2607007 locuitori din care 50,2 români, 37,1 maghiari, 2,76 germani şi 3,7 evrei. Toate aceste dictate şi răpiri de teritorii s-au petrecut deoarece România era singură înconjurată de ţări vrăşmase, în imposibilitate de a se apără, Franţa fiind îngenuncheată la rândul ei. (iniţial ungurii au cerut 69000 de km pătraţi cu 3900000 locuitori, dar această cerere nu a fost aprobată. Nu mai insist asupra suferinţelor delegaţiei române, condusă de Valer Pop, leşinarea ministrului de externe Manoilescu, încecarea părţii maghiare de a îmbăta sau mitui delegaţia română. Am să accentuez că toate aceste ultimatumuri au fost discutate în consiliul de coroană şi au fost acceptate (la ultimatumul sovietic 9 membrii împreună cu Iorga au respins ultimatumul). Arăt că maghiarii odată intraţi pe teritoriul românesc s-au dedat la crime, la uciderea femeilor cu prunci în burtă, la îngroparea de vii a unor români (unchiul unui cunoscut avocat român şi deputat PSD a suferit această moarte.) Poporul român a îndurat aceste mari necazuri şi în 1944 a dezrobit Ardealul.
Mă intrigă însă falsificarea istoriei pe care a făcut-o cu bună ştiinţă în faţa camerelor de luat vederi un fruntaş al evreilor care a minţit că România a ucis peste 170000 de evrei. Este o minciună sfruntată, în afara celor câteva mii de evrei din trenurile morţii şi a pogromului de la Iaşi, Romania nu se face vinovată de acest genocid care depăşeşte suta de mii. De ce denaturaţi domnilor istoria şi nu arătaţi că ungurii au deportat în lagărele morţii pe toti evreii aflaţi în Ardealul ocupat, după cum arată un martor ocular Oliver Lustig în cărţile sale bine documentate şi nu numai. De aceste crime se fac vinovaţi hortiştii şi nicidecum românii. Uitaţi că deportarea în masă a evreilor s-a petrecut în partea din România ocupată de hortişti. De ce nu se acuză Ungaria de aceste crime? Şi mai arăt în încheiere că o parte însemnată a unor fruntaşi români din exil la vremea aceea au semnat în iunie 1989, spre ruşinea lor, în cârdăşie cu unii fruntaşi ai postului de radio “Europa liberă” un memorandum prin care se recunoştea suveranitatea maghiarilor asupra Ardealului. (Se spune că şi fostul rege Mihai ar fi semnat acest document). La 73 de ani de la Dictatul de la Viena poporul român să fie vigilent, pe metereze şi să nu mai admită că pe teritoriul său Ungaria să-şi ţină conferinţe şi reuniuni “tovărăseşti”, iar lui Tokes să i se retragă decoraţia Steaua României şi să nu i se mai admită să candideze vara viitoare la un nou post de europarlamentar.
Gh. Radulescu
