De vreo 24-25 de ani, în preajma fiecărei campanii electorale plouă din belşug cu promisiuni. Pe la mine pe la ţară, locuiesc la Peştişani, există şi o vorbă după care „de promisiuni este podul plin.” Nu fac excepţie nici alegerile locale – la care candidaţii la funcţia de primari se întrec în vorbe deşarte, evident. De care nu se ţin!
Cât îi priveşte pe consilierii locali sau judeţeni ori consilierii generali de la Bucureşti – a se vedea gravele probleme cu lipsa apei calde fix în sectoarele conduse de primari ce fac parte din alianţa aflată la guvernare – se ştie limpede că nu-i nimic nou sub soare. O altă vorbă populară ne avertizează că a promite nu costă nimic. Şi este foarte adevărată. Alegătorii din România, dar şi cei aflaţi înafara graniţelor – la muncă sau ca rezidenţi – ştiu prea bine că numai de ei depinde cine va fi preşedintele ţării pentru următorii cinci ani. Reţineţi, este vorba de cinci ani! Aşa că afirmaţiile candidatului Alianţei Creştin Liberale – ACL – Klaus Iohannis, cum că el are un plan economic bine pus la punct, defilând prin ţară şi prin mass-media ca omul „Lucrului bine făcut” sunt gogoşi. Dacă am însuma măririle cu care ar vrea domnia sa să binecuvânteze sănătatea, educaţia, armata şi alte sectoare cu subvenţionare precară în toate guvernele postdecembriste ne-am da seama că nu se poate aşa ceva. De ce? Pentru simplul motiv că însumarea ar conduce la multe miliarde pe care nu are de unde să le ia. Şi, în plus, ar încălca tratatul semnat de România cu Comisia Europeană – unul pe şapte ani, adică 2013-2020 – şi care ne obligă ca ţară să nu depăşim cifra de 3% la deficitul comercial. Ba chiar îndemnurile fiind ca deficitul să tindă spre zero.
Mai vine candidata Elena Udrea şi ne vorbeşte de agricultură. Simplul fapt că este arendaşul moşiei obţinute pe căi oculte, în comuna călărăşeană Nana, de familia actualului preşedinte-latifundiar încă liber, ori că ea însăşi deţine tot la Nana cam 50 de hectare ori faptul că a urcat odată pe un tractor n-o fac specialistă în agricultură.
Tot la capitolul demagogie putem include şi doleanţele candidatului independent Călin Popescu Tăriceanu – deocamdată, om fără de partid – de a face din România a şaptea putere din Uniunea Europeană. E adevărat, ca suprafaţă şi poate chiar ca populaţie ne aflăm pe locul şapte, numai că din păcate ne aflăm pe ultimul loc din UE la mai toate capitolele. Inclusiv la bolile pe care le credeam cândva eradicate.
Revenind puţin la neamţul de român Klaus Iohannis, nu vom cădea în capcana celor care-l acuză că ar avea şapte case. Ştim doar de şase în Sibiu, iar cea din strada Primăverii nr. 33 nu-i aparţine. Este închiriată pe cinci luni de către Partidul Naţional Liberal, cu suma de 500 euro lunar plătiţi la RAPPS. De unde se vede treaba că nici PNL-ul nu-şi pune mari speranţe în izbânda lui Iohannis la alegerile prezidenţiale.
Cât despre cum şi cât respectă el sărbătorile naţionale ale României ne explică senatorul Sorin Ilieşiu, fost coleg cu Iohannis la PNL până ce-a fost dat afară. Ei bine, Sorin Ilieşiu afirmă că în cei 14 ani de mandat ca primar al Sibiului, Klaus Iohannis a sfidat simbolurile naţionale. N-a binevoit să depună o coroană de flori nici măcar de 1 Decembrie – Ziua Marii Uniri, nicicum la Ziua Drapelului Naţional sau de Ziua Imnului Naţional. Se pare că ar fi, totuşi, vorba de o singură prtezenţă în cei 14 ani, în 2011, pentru că anul următor – 2012 – urma să fie an electoral. Dar şi excepţiile confirmă regula indiferenţei şi aroganţei faţă de sărmanii români!
ION PREDOŞANU
