Într-o duminică tristă pentru majoritatea trăitorilor de pe meleagurile României, familia celui care a fost învăţătorul Nicolae Dădălău(27.III.1924-10.X.2014) avu parte de o şi mai mare tristeţe decât alţii. Îşi luau adio şi-l conduceau pe ultimul drum – cel fără de întoarcere – pe acela care-a fost tatăl unei familii minunate, dar şi dascălul plin de pasiune în menirea sa de a pune creionul în mână şi a învăţa carte generaţii şi generaţii de elevi.
De ajuns la satul Croici, comuna Mătăsari a judeţului Gorj, nu mi-a fost greu graţie excelentului taximetrist Costi, bunul amic al lui Theodor Dădălău, fiul regretatului dascăl. De la care a moştenit, cu siguranţă, generozitatea şi priceperea în tainele artistice. Ale artelor populare şi tradiţionale în primul rând.
De-ale drumului. Spre surpriza mea, şoseaua principală din Brădiceni este aproape gata, iar cea dintre fostul sat Drăgoieşti, al fostei, pe rând, ba plasă ba comună Brădiceni şi Buduhala este asfaltat, de asemenea. La întrebarea amicului Costi – conducătorul auto – dacă se va mai turna un rând de asfalt, n-am fost în stare să-i răspund. Domnia sa aprecia că nefiind bine nivelat asfaltul actual, proaspăt, un alt strat de asfalt s-ar impune.
Şi iată-ne ajunşi la Mătăsari, unde-am recunoscut clădirea celui mai mare Colegiu Naţional din mediul rural, cel din Mătăsari. Rămas, se pare, cu mai puţini elevi şi deci cu mai puţine clase. Mai ales din pricina trecerii în şomaj a numeroşi mineri. Blocurile neterminate dinainte de 1989, li se alătură alte blocuri rămase nelocuite prin plecarea familiilor foştilor mineri.
Casa familiei regretatului Nicolae Dădălău se află pe o costişă, iar curtea e plină de flori şi de halângi de vie neagră încă neculeasă. Este locuită de fiica învăţătorului – Doina, sora lui Dorel, cum îl alintă localnicii pe Theodor Dădălău. M-am bucurat nespus că, ceva mai devreme, sosise şi scriitorul Ion Cepoi, directorul Centrului Judeţean pentru Promovarea şi Păstrarea Culturii Tradiţionale Gorj, dimpreună cu soţia domniei sale. Spre a depune nişte flori şi a aprinde nişte lumânări la căpătâiul defunctului.
În biserică am stat alături de o localnică, rudă sau consăteancă, şi care era extrem de pătrunsă de frumoasele vorbe ale predicii preotului din Croici despre personalitatea celui dispărut. Conform credinţei creştin-ortodoxe, sufletul lui Nicolae Dădălău se află încă printre noi, vreme de 40 de zile, şi după faptele sale bune va merge în Rai. Dimpreună cu toţi cei prezenţi, ne-am rugat pentru iertarea păcatelor şi mântuirea minunatului Om şi învăţător Nicolae Dădălău. Încă odată, Dumnezeu să-l odihnească în pace.
ION PREDOŞANU
P.S. La masa de după slujba de la cimitir, întâmplarea a făcut să fiu faţă-n faţă cu un profesor ce gândea că a fost schimbat de PSD din funcţia de director adjunct al Şcolii generale din Brădet. Nu comentez opinia lui, dar mi se pare o diversiune, să afirmi că, lucrătorii Termocentralei Rovinari au fost ameninţaţi cu transferul la Brăila în cazul că nu vor vota cu Victor Ponta. Una la mână, că Brăila nu are cum să aparţină de CEO, alta că nimeni nu are cum să ştie cum şi-au exprimat votul gorjenii lucrători la termocentrala Rovinari (Ion Predoşanu)
