Desigur, cred că nu numai subsemnatului i s-a părut extrem de şocantă ieşirea de ieri a aceluia care se crede încă preşedintele României. Pe ton de comandant de navă, care se adresează ritos subalternilor săi, a vrut încă odată să ne arate cine-i Jupânu’. Asta, aşa, pentru fraieri…
Simte că-i fuge pământul de sub picioare, în realitate, şi de fapt i se strânge laţul. Justiţia se pare că nu-i mai cântă-n strune. De aici şi violenţa limbajului! Cam acesta-i motivul supărării sale. Auzi tu, chiar plenul CSM – Consiliul Suprem al Magistraturii – să-l acuze de imixtiune în treburile Justiţiei? Şi încă în unanimitate.
Nu ar avea rostul să trecem în revistă numeroasele lui afirmaţii fără acoperire. Ca apărare, susţine că nu dintr-un dosar al DNA ar deţine informaţiile ce l-au determinat să ameninţe cinci foşti miniştri. Şi, în fond, nici nu are importanţă de unde are informaţiile, mai ales că a dat-o la-ntors. Nu-i mai acuză direct de mită, ci doar de faptul că ar avea „calitatea” de urmăriţi penal. Ceea ce este cu totul altceva. În fond, desele lui ieşiri la rampă au condus la demiterea multor miniştri în funcţie. Fără a se face o verificare prealabilă. În cele mai multe situaţii s-a demonstrat, în justiţie, că acuzaţiile aduse de „Il Dictattore”, nu aveau acoperire în fapte. Pur şi simplu lipseau faptele penale. Şi atunci, unde mai este prezumţia de nevinovăţie?
Una dintre primele afirmaţii, de la ieşirea din minţi a cetăţeanului Traian Băsescu furiosul, sună cam aşa: „Se pare că sunt magistraţi care ţin neapărat să facă politică şi au ajuns să o facă mai prost decât noi politicienii.” Mie, unul, mi-e greu să cred că magistraţii ar alege politichia – de pildă, cunosc cazuri, precum al unuia ce a deţinut o funcţie importantă ca prim procuror, este vorba de avocatul Marian Nazat, retras de bună voie din magistratură ca unul ce se scârbise de imixtiunile cotrocenistului de azi(şi nu este singurul, alţii au fost daţi afară fără motiv, doar pentru că nu executau ordinele ori ajunseseră la piste ce duceau la Cotroceni!) – cu limbaj grosier precum se petrece cu veşnic „aghesmuitul” Sărsăilă.
Marele actor Băsescu Traian joacă bine rolurile ce-i păcălesc pe alegători. De peste o lună de zile, liderul UDMR – Kelemen Hunor – se plângea că numitul BT nu i-a aprobat demisia. Abia ieri şi-a adus aminte şi a semnat-o, emiţând şi un Decret prezidenţial. Bun. Dar de ce acuză guvernul pentru neînlocuirea lui? Şi de ce susţine că valoarea de piaţă a operei marelui C. Brâncuşi – Cuminţenia Pământului ar fi de 20 de milioane de euro? Când cu abia o zi înainte, o comisie formată din reprezentanţi ai ministerului Culturii, în frunte cu nedemisul Kelemen Hunor şi cu reprezantanţii proprietarilor Cuminţeniei Pământului au început negocierile pentru cumpărarea de către Guvern a lucrării.
Opinia ministrului Kelemen Hunor, de miercuri, este corectă. Lucrarea trebuie expertizată de către un expert independent, acceptat de ambele părţi.
Demagogia băsesciană şi răstălmăcirea adevărurilor nu-s noutăţi pentru cel care-a creat în ultimii zece ani Regimul Băsescu. Unul ce începe să-şi dea duhul!
ION PREDOŞANU
