Nici măcar nu se mai ştie cu exactitate dacă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat în procesul dintre Klaus Iohannis şi ANI, potrivind nişte incompatibilităţi. Mai degrabă nu, întrucât nici nu s-a vrut şi nici n-ar fi ţinut seama Her Klaus Iohannis de această decizie. Indiferent care-ar fi fost ea, după cum Iohannis însuşi ne glăsuise.
Cu excepţia textelor citite de pe prompter, de regulă, domnia sa comite gafe. Chiar la Sibiu, într-o conferinţă de presă, le-a zis celor de faţă – majoritatea presari locali – o enciclică scoasă din puţul gândirii domniei sale: “Am impresia că toată lumea mă atacă în afară de mine.” E bine, totuşi, că şi-a dat seama. Omul face progrese.
Cel ce s-a autointitulat ba “politruk” şi s-a lăudat că şi-a luat şase case din meditaţii a mai comis una şleampătă. La o întrebare cum de nu şi-au luat şi alţi profesori atâtea case, Iohannis a zis că “au avut ghinion!” Pe această temă, un profesor buzoian, de doar 28 de ani, i-a transmis o scrisoare deschisă. Cum să spui că profesorii care n-au reuşit să strângă o avere comparabilă cu a sa “au avut ghinion!”?
Să redăm măcar o mică parte din ideile scrisorii: “Am primit cu amărăciune declaraţia dumneavoastră. Personal, consider că prin afirmaţiile făcute, v-aţi jignit profund foştii colegi de breaslă, poziţionându-vă undeva deasupra tuturor celor care au ţinut cândva şi ţin şi astăzi creta în mână. Ştiu că vă doriţi mult să ajungeţi preşedintele României, însă mai ştiu că şeful unui stat democtratic ar trebui să fie un soi de “primus inter pares”, adică un “prim între egali”, ceea ce Dumneavoastră nu sunteţi nici acum şi nici nu cred că aţi fost vreodată. De ce? Pentru că ne trataţi cu o superioritate, soră cu indiferenţa, mergând până într-acolo încât a ne considera nişte bătuţi de soartă pentru că am ales nobila profesie de dascăl.
Cred că dumneavostră ar trebui să ştiţi cel mai bine care e condiţia profesorului în România şi sunt de părere că dacă nu aveţi posibilitatea de a ajuta aţi putea măcar să nu mai puneţi sare pe rana celor care din umilul salariu de educator nu au reuşit nici măcar să-şi achite chiria pe luna trecută la garsoniera de 18 metri pătraţi.” Ne oprim aici, deşi scrisoarea merită citită în întregime. Am primit recent o carte a scriitorului bucureştean Ioan Mazilu-Crângaşu, intitulată “A fi cinic”. Cu toate că este o carte de eseuri, unul dintre ele a dat chiar titlul cărţii, iată că gândul m-a purtat la Klaus Iohannis, candidatul Alianţei Creştin Liberale la alegerile prezidenţiale din 2-16 noiembrie 2014. Din păcate, exprimările domniei sale la adresa foştilor colegi de breaslă – profesorii – dau dovadă de un crunt cinism!
ION PREDOŞANU
