O analiză de-a dreptul alarmantă întocmită de PricewaterhouseCoppers ne sperie de-a dreptul. Şi îndeamnă guvernul României să renegocieze redevenţele la multe din zăcămintele vândute pe mai nimic. În primul rând este vorba despre ţiţeiul, rafinăriile, staţiile de benzină date aproape de-a moaca firmei austriece OMV.
Bag de seamă că străinii sunt mai interesaţi de soarta ţărişoarei noastre decât aşa-zişii bărbaţi de stat. Care sunt mai mult bărbaţi de paie. În cazul firmei PETROM, se precizează că preţul de vânzare a fost subevaluat şi avem un regim inadecvat de redevenţe. Pierderile acumulate până acum depăşesc 25 de miliarde de dolari şi suma pierderilor sporeşte în fiecare zi cu alte 3(trei) milioane de dolari. Traian Băsescu, dacă aţi auzit cumva de acest apostol al dreptăţii, a semnat memorandumul cu Banca Mondială prin care s-a angajat să privatizeze PETROM. Guvernul lui Adrian Năstase a operat vânzarea păguboasă, iar Parlamentul de atunci – un Parlament al ruşinii, la fel ca acesta de astăzi – a votat, precum Marea Adunare Naţională dinainte de Marea Învălmăşeală din decembrie ‘89, Legea privatizării PETROM. Şi străinii afirmă că practic nu există o forţă politică majoră care să poată clama că nu are o parte din vină la acest dezastru.
Dacă ne aducem bine aminte, şi pe vremea când se afla în opoziţie, actualul prim ministru Victor Ponta se bătea cu pumnii-n piept că dacă va ajunge la putere va renegocia redevenţele la bogăţiile vândute pe mai nimic. Ba îl mai auzim de soluţii privind securitatea energetică a României. Sper că n-o să revină la contractele cu firma americană Chevron şi cu gazele de şist.
Sunt de-a dreptul încântat că marele diplomat român Ştefan Andrei îşi găseşte oameni care să-l aprecieze. Măcar după moarte. Unul dintre ei este Adrian Năstase, din al cărui editorial publicat de Jurnalul Naţional voi cita: „La Ştefan Andrei, formaţia diplomatică era mult mai pregnantă decât orice influenţă de tip comunist. A fost membru al Clubului Diplomaţilor Europeni. Ştefan Andrei a fost, ca şef al diplomaţiei, un om care a urmărit constant interesul naţional. A activat în perioada comunistă pentru că aşa i-a fost destinul.”
Bine că măcar acum scrie de bine despre Imensul Dsiplomat Ştefan Andrei. Cel care l-a ajutat, înainte de ‘89, pe Adrian Năstase să-şi obţină paşaportul pentru a pleca la o conferinţă în Norvegia, parcă. Deşi personal, cei doi nu se cunoşteau.
Fiind prieten cu regretatul Ştefan Andrei, am reţinut că s-au întâlnit prin anii 2000-2001, când Adrian Năstase ajunsese prim ministru. Şi apropos de privatizarea PETROM, dar şi de altele, Ştefan Andrei i-a spus: „Măi Adriane, eşti un bărbat politic ajuns într-o importantă funcţie. Ai grijă, dacă te vei mânji pe mâini cu mierea la care ai acces te vei pierde. Şi e păcat de tine şi de ţară.”
Pe Adrian Năstase îl aprecia şi fostul prim ministru al Luxemburgului, Jean-Claude Juncker, actual preşedinte al Comisiei Europene, care l-a rugat pe Victor Ponta să-i transmită gândurile sale bune pe vremea când Adrian Năstase se afla în închisoare. Ce mică-i graniţa dintre bărbat de stat şi bărbat de paie…
Ion Predoşanu
