Şi la alegerile parlamentare din 2016, pe care le-au pierdut la mare diferenţă faţă de PSD, dar şi în opoziţie Noul PNL nu arată că şi-a schimbat strategia. Altceva decât veşnicele lozinci anti-PSD, mintea pretinşilor liberali, atât câtă o au, nu este capabilă să conceapă. Nu tu idei, nu tu program de guvernare şi nici măcar purtător de cuvânt nu au. Poate n-o avea de unde alege şi cu cine s-o înlocuiască pe Adriana Săftoiu, auto-retrasă din funcţie, deşi pe site-ul partidului, neactualizat din 2016, tot domnia sa apare. Un anti-social-democrat declarat este şi preşedintele României, Klaus Werner Iohannis, dar cu toate că se crede atoateştiutor domnia sa are un limbaj decent. Măcar atâta, chiar dacă şi Iohannis cochetează cu logica fracturată.
Prin iarnă, n-a avut de lucru şi a ieşit în celebra geacă roşie să-i susţină şi întărâte pe protestatarii contra Ordonanţei 13, pe care Curtea Constituţională a României a găsit-o corectă. Imediat după primirea fastuoasă de la Casa Albă, Iohannis s-a lansat în campania electorală pentru al doilea mandat şi, pe faţă, face mai puţine erori. Chit că antamarea cumpărării de armament american impunea prezenţa în delegaţie cel puţin a miniştrilor Apărării şi a celui de Finanţe, fiind vorba de multe miliarde de dolari! O analiză a discursurilor pretinşilor liberali prin platourile diverselor televiziuni – de casă şi nu numai – nu arată idei de nici un fel, ci tot cârcoteli adesea jignitoare la adresa PSD şi a Guvernului Tudose. Unde există tensiuni care prevestesc o mare împăcare astăzi la şedinţa Comitetului Executiv Naţional. Mai totdeauna, tonul face muzica. Chestiune pentru învăţarea căreia Ludovic Orban nu s-a străduit destul. Aici l-am da ca prost exemplu pe Ludovic Orban, cel ce ridică tonul şi se crede mai ascultat. Poate şi mai lider! În realitate, preşedintele Noului PNL ridică tonul şi coboară foarte mult nivelul limbajului. Pe alocuri suburban.
El nu-l copiază pe şeful de facto al opoziţiei – preşedintele Klaus Werner Iohannis – acela care-i face “penali” pe inamicii săi, deşi aceştia sunt doar cercetaţi penal, refuzându-le prezumţia de nevinovăţie. Ludovic Orban are momente când o ia pe mirişte şi, pe ton ridicat, vorbeşte despre hoţi şi ageamii. Presupus hoţ a fost şi el, nedovedit în prima instanţă, dar n-a scăpat de recursul procurorilor şi încă mai face drumuri pe la Înalta Curte!
Cât despre ageamii, ce să mai credem. Este un cuvânt denigrator şi nu-i face cinste. Nu merită nici o replică, dar nici nu convinge pe nimeni dintre alegători să meargă pe mâna Noului PNL. PSD are treburi mai serioase de făcut în ţara pe care-o guvernează împreună cu ALDE şi nu se vede dator să coboare la nivelul lui Ludovic Orban. Acela care face imposibil dialogul şi negocierea, fie ea şi în Parlament. Toate aceste derapaje orbanistice le sintetizează publicistul Val Vâlcu: „Dacă ai numai confruntare este ca în război, este o polarizare extremă la nivelul discursului nemaiîntâlnită până acum decât în zona lui Traian Băsescu. PNL a preluat ce este mai rău de la fostul preşedinte. În schimb, dacă pe vremea PDL, comunicatorii respectivi aveau replici, captau, reuşeau să facă ceva în discursul public, cei noi nu reuşesc decât să recite o poezie, un colaj de lozinci”. În fond, demonizarea adversarului este un strigăt de disperare şi arată o crasă neputinţă de mai mult şi mai consistent. Ori de câte ori se văd în faţa unui microfon (sau mai multe), cei de teapa lui Ludovic Orban amestecă preţul benzinei cu TVA split, soarta firmelor private cu legile justiţiei, sănătatea cu educaţia încât fac un amalgam de probleme pe care le atacă furibund de nu mai pricepe nimeni nimic! A spune şi a repeta întruna că adversarul este şi hoţ şi criminal ori că nu-şi face ordine în propria ogradă te pune în situaţia de a ne întreba dacă pretinşii liberali gândesc. Unde sunt soluţiile lor şi unde-i minima decenţă ce se cere într-o lume civilizată.
Dacă ei sunt cei din “noua clasă politică” pe care şi-o dorea candidatul la prezidenţialele din 2016 – Klaus Werner Iohannis, atunci demersul actualului preşedinte al României a fost şi este un eşec.
ION PREDOŞANU
P.S. Au mai apărut rezultatele unui sondaj, al IMAS, condus de sociologul Alin Teodorescu. Potrivit rezultatului sondajului, încrederea în primul ministru Mihai Tudose este de 23,2%, peste cea a preşedintelui PSD, Liviu Dragnea, de 18,7%. Şi încrederea în preşedintele Klaus Werner Iohannis, de 41.7%, este în scădere. (Ion Predoşanu)
