Bisericile din satul Pocruia

431

Mulţumesc Bunului Dumnezeu că m-a ajutat să înving toate necazurile făcute de regimul comunist tatălui meu pe care l-au categorisit chiabur pe considerentul că a avut prăvălie în sat până în decembrie 1948 spunând că a exploatat cumpărătorii şi în data de 14 octombrie 1952 au fost daţi afară din casă şi pe mine în aceeaşi zi m-au exmatriculat de la Şcoala Pedagogică când eram în ultimul an de studiu să devin învăţător.

Pentru a putea achita cotele la stat pe care erau nevoiţi să le cumpere, am fost nevoiţi să vândă terenuri unde s-au construit case, cât şi costume naţionale ale mamei mele. Eu am muncit 7 ani la fasonatul lemnelor în pădure, dar am reuşit să ajung învăţător, unde am profesat 36 de ani în învăţământ şi am început să scriu articole la Gorjeanul.
Pocruienii au construit în anul 1723, în pădurea din Ogoşul Schitului, o biserică numai din lemne fără turlă care a fost demontată şi montată în partea de nord a satului fiind declarată Monument Istoric. Montarea bisericii a fost făcută în anul 1934 când preot era Petre Ceauşu, fiind acoperită cu şindrilă care se degradase, în anul 1938 s-au făcut unele reparaţii şi s-a prins în cuie pe acoperiş şindrilă nouă din lemn de brad de meşteri din satul Sohodol. Podeaua bisericii este din cărămidă arsă, temelie joasă zidită cu piatră din râul ce curge în lungul satului.
În Pronaos este o icoană din secolul XIX pictată de Ion Zugravu. Este o icoană pe care e scris anul 1873. Mai este în această biserică un panou unde sunt scrise numele celor care a contribuit la ridicarea acestei biserici. Pe tâmpla din naos este scris anul 1806 cu numele lui Laţea. Cei care vor să viziteze acest monument istoric pot apela la domnul profesor Gheorghe Călescu care cunoaşte cel mai bine istoricul acestor biserici din Căleşti în aceiaşi curte.
Mărindu-se numărul locuitorilor satului Pocruia, domnul Ion Andreescu prosper comerciant în Bucureşti, a horărât să se construiască în curtea unde biserica monument istoric a fost remontată, o biserică, deoarece să se oficieze botezurile şi cununiile tinerilor căsătoriţi, deoarece la biserica din Vâneaţă este cimitirul celor care au decedat. Şi a contribuit cu sume mari de bani. Şi s-a construit o biserică cu temelia şi pereţii numai din ciment şi acoperişul de tablă.
Acest sfânt lăcaş cu hramul Sfântul Andrei a fost tencuit şi zugrăvit în anul 1964 când preot era Haralambie Argintaru şi sfiinţirea acestui lăcaş sfânt a fost în luna decembrie 1964 de către Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit al Olteniei şi Arhiepiscop al Craiovei unde au participat şi un sobor de preoţi de la Mitropolia din Craiova, cât şi preoţi gorjeni. Iar preotul Harambie Argintaru a primit titlul de Iconom Stavrofor şi s-a mutat la biserica Sfântul Nicolae din Tg-Jiu, unde biserica are şi locuinţă pentru preoţi. Cu toate că regimul communist era împotriva credinţei şi participarea la slujbă a elevilor că veneau intructori comunişti la şcoală şi spuneau că sa le spunem elevilor să nu se ducă la biserică, noi cei de la şcoala din Pocruia, nu i-am oprit pe elevi ca să nu se ducă la biserică.
Mărindu-se numărul locuitorilor satului preotul Matei Constantinescu a propus locuitorilor satului constuirea unei biserici mari şi cu cimitir şi în pisania bisericii la intrare în pronaus e scris:
„Ziditusa această sfântă şi Dumnezeiască Biserică unde se prăznuieşte Hramul Sfiinţii Voievozi Mihail şi Gavril şi Sfântul Ierarh Nicolae.
Din nou cu toată cheltuiala domnului Mihai Găleţeanu cu soţia doamna Floarea unde ajutorându-l Staicu Văcaru şi Nicolae Cocină, Constantin Văcaru, Dumitru Călescu, Dumitru Paraschivu cu alergătură şi cu bani şi alţi blagoslovelnici creştini de aici şi din alte părţi unde înfrumuseţindu-se şi cu zugrăveală după cum se vede.
În zilele prea înălţatului Dl. Alexandru Ioan Cuza întâiul stăpânitori Principatelor Unite Moldavia şi Valahia cu binecuvântarea D.D. Calinic Episcopul Râmnicului 1860.
Învăţător pensionar Sandu Ciolacu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here