Comitetul de conducere a Băncii Poplare. Cei care stau pe scaune de la stânga la dreapta Petre Grindeanu, contabil din anul 1912, Constantin Văcaru primul preşedinte al Băncii şi bunicul meu Toma Semenescu iniţiatorul înfiinţării băncii, iar în picioare primii depunători cu bani pentru mărirea capitalului la bancă.
În anul 1902 la iniţiativa bunicului meu Toma Semenescu absolvent al Şcolii Normale de Învăţători, învăţătorului Simion Popescu şi a lui Vasile Cocină un bun gospodar respectat de oamenii din sat, au înfiinţat Banca Populară cu numele de Comoara Muncitorului. Funcţia de preşedinte al băncii a fost dată lui Vasile Cocină, iar funcţia de contabil casier bunicului meu Toma Semenescu. Banca şi-a început activitatea cu un capital de 12345 lei şi un număr de 53 membrii.
Banca venea în spijinul locuitorilor satului cu banii necesari pentru a cumpăra suprafeţe agricole, animale, unelte agricole, şină pe care dogarii puneau cercuri pe vasele din lemn cu care mergeau să le vândă în pieţe şi târguri, cât şi pe schimb cu cereale când se duceau cu carele şi căruţele în satele din Dolj şi Mehedinţi.
În anul 1912 a decedat preşedintele băncii, Vasile Cocină şi funcţia de preşedinte a fost luată de Constantin Văcaru care, a fost şi notar al Primăriei Pocruia.
Tot în anul 1912, funcţia de contabil al băncii care îşi mărise bugetul şi numărul de membrii, a fost luată de Petre Grindeanu absolvent al Şcolii de Cooperaţie din Târgu-Jiu. Când a luat fiinţă Banca Populară Comoara Muncitorului a avut sediul în casa lui Toma Semenescu, casă pe care a moştenit-o de la bătrâna Nanu Păuna al cărei soţ a decedat la Vidin în luptă pentru Independenţa României în anul 1877. Bătrâna a rămas singură fără sprijin, fiind nevoită să facă acte pentru casă şi terenuri bunicului meu Toma Semenescu să o întreţină şi când va deceda să poarte toate regulile creştineşti cu înmormântarea.
Cu trecerea timpului veniturile băncii s-au mărit considerabil, spaţiul ocupat de bancă fiind insuficient, a fost nevoie să construiască un local propriu, local pe care l-a construit după Primul Război Mondial cu patru camere despărţite printr-un hol, două spre sud şi două spre nord, local care după anul 2000 este acum, după unele modificări interioare, un magazine alimentar al Firmei Succes, magazine cu mărfuri industriale a Firmei Stânjenel şi un magazin alimentar, Căpriţa Ion fiind gestionar.
Bilanţul Bâncii a fost încheiat în ziua de 31 decembrie 1928 şi era de 1376020 lei şi un capital social de 658536 lei, depunerile reprezentând frumoasa sumă de 950948 lei, bani depuşi de 345 locuitori. După cel de al doilea război mondial cu necazurile pe care le-a adus populaţiei şi inflaţia, banii s-au devalorizat şi Banca Populară Comoara Muncitorului şi-a închis conturile şi Primăria comunei Pocruia care funcţiona prin case particulare s-a instalat în localul băncii unde după anul 1954 în acest local şi Postul de Milţie.
Comerţul în satul Pocruia
Înainte de Al Doilea Război Mondial şi până în toamna anului 1948, în satul Pocruia, comerţul cu tot felul de mărfuri era făcut prin prăvăliile săteşti care unele au falimentat până în anul 1941 cum a fost ale negustorilor Ştefan Cocină, Nicolae Popescu Cameci, Vasile Văcaru, Constantin Cocină Dobrin, Ion Cocină Dobrin, Ion Cocină, rămânând cu activitate prăvăliile lui Grigore Ciolacu şi Petre Ciolacu care şi-au închis prăvăliile radiind firmele în anul 1948 când a apărut comerţul cooperativei de consum.
Iniţiatorii înfiinţării Cooperativei de Consum au fost învăţătorii Petre Semenescu şi Matei Popescu care l-au determinat pe prosperul om de afaceri în Bucureşti, domnul Ion Adreescu care avea casă în Pocruia şi a participat cu fond social foarte mare luând fiinţă Cooperativa de Consum şi iniţiatorii au convocat locuitorii satului într-o adunare populară pentru alegerea unui comitet care să coordoneze activitatea cooperativei. Şi adunarea populară s-a propus şi s-a votat:
– Preşedinte – Petre Semenescu
– Contabil – Petre Grindeanu
– Casier – Ghiţă Semen
– Gestionar – Nicolae Popescu (Cucu)
– Membrii – Vasile Grecu, Ion Semenescu (Ciocănel), Gheorghe Pârgaru (Proschie) şi Sofia Semenescu
Biroul cooperativei a fost într-o cameră a Sfatului Popular în localul cedat de Banca Comoara Muncitorului.
La Sfatul Popular al comunei Pocruia a fost numit ca preşedinte Petre Tomoiu şi secretar Gheorghe Ghearma din Izverna, până în anul 1952 când au fost înlocuiţi de minerul Harda de la Brad Hunedoara ca şi preşedinte şi tot un miner Popescu de la mina Vulcan tot din judeţul Hunedoara ca secretar. Biroul cooperativei a fost adus la etaj în casa lui Petre Ciolacu, iar la parter unde a fost prăvălia lui nenea Petre Ciolacu au băgat magazinul universal al cooperativei şi la Grigore Ciolacu – bufetul.
Cu toate că lui Harda când a fost numit preşedinte la Sfatul Popular i s-a dat locuinţă într-o casă a cărui proprietar era cu serviciul în Bucureşti, a venit la părinţii mei şi le-a ordonat să părăsească locuinţa că vrea să locuiască el cu familia şi părinţii au părăsit şi au mers să locuiască la sora mea Angela Borcan într-o cameră. Şi să revenim la cooperativa unde în data de 14 mai 1949 în adunarea generală a membrilor cooperatori, Petre Semenescu a demisionat din funcţia de preşedinte şi în locul lui a fost propus şi ales Vasile Grecu care făcea şi aprovizionarea cu căruţa cu cai a lui. A demisionat şi s-a pensionat contabilul Petre Grindeanu şi a venit contabil Nicolae Cucu din satul Racoţi Cooperativa de Consum a fost a doua cooperativă din judeţ autofinanţată având gestionari profesionişti printre care cu o activitate de la înfiinţarea cooperativei şi până când s-a pensionat Fănică Cocină. Până în anul 1990 cooperativa de consum avea în Pocruia doi salariaţi la magazinul de textile şi galanterie, îmbrăcăminte şi încălţăminte, doi la bufet, unul la librărie, unul la sifoane şi sucuri, unul la gogoşerie, doi la atelierul de tâmplărie, iar acest comerţ al cooperativei de consum a dispărut după revoluţie când a şi apărut comerţul privat.
Învăţător Sandu Ciolacu
