Se întâmplă ceva miraculos… cu cât se încearcă să ni se ascundă sfinţenia tainică a trecutului cu atât mai mult ni se deschid porţile adevăratei istorii a poporului român. De curând, am fost la Aiud, la Schitul „Înălţarea Sfintei Cruci” construit în “Râpa robilor”…Oare câţi dintre noi ştim că fără Aiud Dumnezeu şi-ar fi luat de mult mâinile protectoare de pe România. Acolo s-a petrecut o jertfă din dragoste pentru Dumnezeu, pentru Adevăr, pentru ţara noastră ortodoxă , precum odinioară sacrificiul Brâncovenilor. Iată de ce reprezintă un loc de pelerinaj, de cunoaştere şi simţire şi nu unul turistic, de vizitare şi studiu. S-a ridicat Monumentul marilor eroi ai neamului românesc „Calvarul Aiudului”.
Tinerii ar trebui să ştie că istorie înseamnă de fapt răbdarea lui Dumnezeu, Creatorul pentru desăvârşirea „omului”, adică a creaţiei sale. Scopul vieţii şi al istoriei este aflarea Adevărului (pe care fiecare dintre noi îl avem dar trebuie să-l descoperim) şi nu doar obţinerea (de cele mai multe ori frauduloasă)de“diplome’ profesionale şi funcţii politice. Aiudul cu Sfintele Moaşte descoperite în Râpa robilor şi aşezate acum în osuarul situat sub Sfântul Altar este parte din Adevăr, dar lăsat de Dumnezeu acestei ţări pentru mântuirea ei. Prin temniţa Aiudului au trecut mulţi intelectuali de marcă precum poeţii Radu Gyr şi Vasile Voiculescu, filozoful Mircea Vulcănescu, prof. G. Manu, creatorul curentului gândirist Nichifor Crainic, Părintele Dumitru Stăniloaie, Părintele Galeriu, Părintele Calciu-Dumitreasa, Părintele Iustin Pârvu (Sf. Mănăstire Petru Vodă, Neamţ), Părintele Ilie Lăcătuşu (ale cărei Sf. Moaşte se află în Bucureşti la Cimitirul Adormirea Maicii Domnului-Giuleşti),Părintele Dimitrie Bejan, Părintele Arsenie Papacioc (Sf Mănăstire Sfânta MariaTechirghiol),Părintele Arsenie Boca, Părintele Adrian Făgeţeanu (Sf. Mănăstire Lainici,Gorj), Părintele Daniil Tudor, Valeriu Gafencu, Constantin Oprişan, Nicolae Steinhardt şi mulţi, mulţi alţi eroi martiri. Să ne aducem aminte şi de alte monstruoase închisori comuniste-Piteşti, Tg-Ocna, Balta Brăilei, Gherla…, de Gulagul românesc. Cred că suntem campioni ai necunoaşterii , ai denigrării adevăratelor valori ale României. Oare nu realizăm că noi suntem români ai României, că fără istorie, fără Adevăr nu ştim nimic, ne pierdem libertatea şi suntem uşor de manipulat, suntem nimic.?!
Ce timpuri au fost atunci, dacă poporul nostru cunoscut ca un popor blând, cu frică şi dragoste de Dumnezeu a permis să se ridice la suprafaţă toate aceste elemente negative?… Ce timpuri sunt şi azi când se întâmplă acelaşi fenomen negativ, de minciună dar cu „aspect umanitar” pentru a înşela şi a înrobi poporul? Timpuri în care nu ne iubesc guvernanţii. Iubire înseamnă Dumnezeu dar,cu toate că vorbim mult despre iubire şi dăruire, ele rămân ca o lege neîmplinită pentru că de fapt nu mai este iubire în societate, în familie, în şcoală, la serviciu…, iubirea şi adevărata libertate dispare în fiecare secundă care aparţine veşniciei. “Trebuie să ne eliberăm de Dumnezeu”-iată dorinţa vădită sau ascunsă a multora dintre arhitecţii civilizaţiei europene. Pentru aceasta ei lucrează prin umanism sau Renaştere, prin raţionalism şi voluntarism, prin parlamentism şi revoluţionism. Pustiit este omul umanist, înfricoşător de pustiit, fiindcă din el a fost alungată conştiinţa şi simţirea nemuririi lui personale şi în viaţa lui s-a înscăunat principiul „homo homini lupus” (“omul este lup pentru om”)”-Sf. Iustin Popovici.
Trebuie să ne trezim, să ştim, să simţim, altfel va fi din ce în ce mai greu… Apar mai mulţi poliţişti dar sunt mai multe nelegiuiri, apar mai multe medicamente dar bolile sporesc, apar mai multe facultăţi dar mai greu găsim un bun specialist, apar mai multe biserici dar în loc de adevărata unitate a Sf. Tradiţii apare ecumenismul…Doar la ţară, unde nu se mai clădeşte nimic, mai găsim oameni care muncesc, care împlinesc actul firesc al creaţiei divine. Ei nici nu ştiu ce este „criza” pentru că ei nu o simt, pentru că ei sunt aceeaşi, sunt mai aproape de Dumnezeu. “Prigoana comunistă din sec XX a fost cea mai cumplită din toate prigoanele istoriei, iar îndepărtarea lui Dumnezeu, adică îndepărtarea lucrării simţite a Harului Divin după cele două Războaie Mondiale, a dus la faptul că lumea întreagă este afundată în criză şi în nimic nu îşi află ieşirea pierzând pentru totdeauna buna rânduială şi aşezare a firii lăsate de Dumnezeu”-arhim Sofronie Saharov. Acolo unde este Dumnezeu nu poate fi criză iar libertatea noastră este o faptă dumnezeiască. Privesc la TV, citesc ziarele, „navighez” pe net…prea puţin Adevăr sau îl găsim deformat ,s-a schimbat înţelesul scripturistic şi tainic, deoarece nu se urmăreşte interpretarea corectă şi adeverirea Sfântei Tradiţii pentru bucuria iubirii şi a libertăţii omului ci doar gândirea şi dorinţele unor persoane de a stăpâni, de a subjuga sufletul lui prin dependenţa materială nefirească, spre haos şi distrugere.
Europa îşi comemorează eroii. Holocaust-ul cere despăgubiri şi monumente şi sunt onorate… Chiar zilele trecute a fost inaugurat un monument Holocaust (4milioane de euro) finanţat de Ministerul Culturii în timp ce Patrimoniul nostru cultural este vandalizat. Ministrul culturii, d-l Paleologu susţinea necesitatea şi buna amplasare a monumentului Holocaust cu toate că poporul era indignat că s-a distrus astfel un parc în centrul Bucureştiului. S-a prezentat evenimentul şi la TV ca pe o lecţie de istorie… Dar adevărata istorie a României rămâne, voit încă în întuneric… Noi ştim că atunci când ascundem ceva, de obicei ne este teamă… Oare de ce le este teamă guvernanţilor de Aiud unde tot ce era mai valoros şi mai sfânt în ţara asta a fost călcat în picioare? Nu vi se pare că acum este acelaşi scenariu dar „cu faţa umană, umanitar”? A sosit timpul ca la Aiud să se recunoască şi să se cinstească identificarea sfintei jertfe pentru identitate naţională. Tinerii trebuie să ştie Adevărul, să devină valori spirituale numai aşa vor participa activ şi prosper la adevărata istorie a României scăldată în sângele Sfinţilor şi Eroilor Neamului.
Ing. prof. Carmen COCAN
