Doi indivizi nu mai prididesc cu alergătura pe la televiziuni: Dacian Cioloş şi Traian Băsescu. Primul ar avea de lucru, celălalt e un pensionar care se visează cel mai bun prim ministru al României, după ce a fost zece ani de zile cel mai tiranic şi dezastruos preşedinte al aceleiaşi ţări.
Bag de seamă că presupusul tehnocrat ar avea de întocmit un Program de guvernare – în locul ciornei de 13 pagini A4, plină de generalităţi – cu care-a luat faţa parlamentarilor. Ca o idee, acolo şi ea, pusă pentru păcăleala noastră, a celor mulţi, anunţa şi un plan de investiţii pe zece ani! Chit că el are un mandat limitat şi destul de nemeritat. L-au vrut cei de la Comisia Europeană – Franţa şi Germania, în primul rând – şi Klaus Iohannis, care nu ştia cum să scape de Victor Ponta, dar şi de Cătălin Predoiu! Chestia cu iluzoriul program de investiţii pe 10 ani seamănă cu dorinţa irealizabilă a lui Klaus Iohannis de a face „altfel de politică” tot zece ani.
Au apărut două cărţi, una chiar intitulată „Zece ani răi”, scrisă sau coordonată de un inamic al lui Traian Băsescu – mă refer la Mugur Ciuvică – şi alta a româno-francezului jurnalist şi scriitor Radu Portocală „Un preşedinte împotriva României”, ultima cenzurată şi scoasă de la vânzare, ascunsă, deşi era anunţată lansarea ei la Târgul de carte Gaudeamus, de la Romexpo.
Văzându-se cu sacii-n căruţă sau teleguţă, cum vreţi să-i spuneţi, locatarul de la Palatul Cotroceni – Klaus Werner Iohannis – are acum „Guvernul meu” şi doarme-n păpuşoi. Şi ar dormi liniştit zi de zi dacă n-ar fi obligat de consoartă să facă naveta săptămânal pe ruta Bucureşti-Sibiu şi retur, cu excepţia situaţiilor când schimbă traseul şi o ia spre Bruxelles. Uneori cu Prima Doamnă după el, chit că face un turism pe banii statului. La fel cum procedează şi parlamentarii.
Fraierii l-au votat cu amândouă mâinile, mai ales în diaspora, crezând în frazele goale de conţinut de felul: „România lucrului bine făcut” şi că va face o ”altfel de politică.” Grijile lui, ori priorităţile sale nu răspund aşteptărilor alegătorilor. Una a promis în campania electorală şi alta fumează, vorba lui Tudor Arghezi.
A instalat un bun prieten la cârma SRI, pe Eduard Hellvig, ca sinecură, că tot îl avea ca stâlp pe generalul cu patru stele Florian Coldea, la DNA este şi o va redesemna pe sibianca Laura Codruţa Kovesi, iar la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se bazează pe abuziva invenţie a Băsescului, preşedintele-judecător Livia Stanciu, la DIE reşapându-l pe MeReU.
Una peste alta, a impus un 2% din PIB la Armată, la Sănătate şi Educaţie rămâne cum a fost, adică prost, a mai impus o Lege Big Brother trecută pe şestache prin Parlament, ca o boare, şi mai are pohta ce-a pohtit: „Guvernul meu”. Cam astea au fost priorităţile celui mai ales dintre aleşi.
Oricum, nu acestea sunt priorităţile de care avea nevoie amărăşteanul care l-a votat! Ca altă izbândă ar fi subjugarea partidelor politice, umilite la două consultări inutile, şi mimarea dialogului cu cei din Piaţa Universităţii. De care orişicât n-a ţinut seama!
ION PREDOŞANU
