Desigur, departe de mine gândul de a-i da sfaturi primului ministru al ţării, Victor Ponta. Care mai este şi preşedintele social-democraţilor din România. Trecând peste orgoliile dovedite de domnia sa în campania electorală prezidenţială ori cu alte prilejuri, multe dintre ele fiind recunoscute de el personal, ca lucruri pe care regretă că le-a făcut, ca orice om cu scaun la cap se va redresa singur. Are capacitatea de a învăţa din propriile greşeli, ceea ce este un lucru bun.
Nu-mi permit nici măcar să-l judec, întrucât există un judecător suprem. Pot cel mult să regret că n-au mers toate precum în visul meu de mai nopţile trecute. O noapte de iarnă, cu cerul spuzit de stele şi o temperatură de crăpau pietrele. Regret, cum spuneam, că nu l-am văzut mergând la pas, deci pe jos, adică per pedes cum ar spune latinii, pe strada Victoriei din municipiul Târgu Jiu. N-ar fi avut de ce să se teamă. Am convingerea că târgujienii şi gorjenii în general l-ar fi primit cu drag. Ca pe unul de-al lor, din moment ce i-a reprezentat ca deputat în Parlamentul României vreo zece ani, dacă nu mai bine.
Şi mai cred, totuşi, că un astfel de contact cu realitatea i-ar fi priit. Adică, i-ar fi fost de folos. Gurile rele pretind că domnia sa preferă locurile mai retrase, unde nu putea fi văzut de oricine. Un amic de-al meu îmi zicea că domnul Ion Călinoiu va fi ales vicepreşedinte al Partidului Social democrat, iar eu mă arătam sceptic. Neştiind meritele pentru care s-ar face asemenea treabă. Vă daţi seama că este vorba de întâmplări trecute. La care amicul meu, căruia n-am să-i dau numele întrucât n-am permisiunea domniei sale şi fiind cititor abonat al cotidianului de suflet al gorjenilor – Gorjeanul, ar afla şi s-ar supăra pe mine pentru destăinuirea replicii sale. “Ehei, stai liniştit, că alegerea s-a şi făcut la Pensiunea “Viitorul”, din Baia de Fier, în prezenţa a vreo 15! lăutari”. N-am idee dacă-i adevărat, dar cert este că omul gorjean prin adopţie, el fiind de loc din Vâlcea, s-a ales!
Mai nou, circulă o veste-poveste cu… viitorul primului ministru Victor Ponta, căruia mai marii lumii i-ar oferi un post important în Occident. Cu condiţia să lase ţara pe mâinile altora s-o administreze. Ceea c ear însemna să renunţe la funcţiile de premier şi de cea de preşedinte al PSD. Chestia asta nu mai face parte din visul meu dintr-o noapte de iarnă. Ci dintr-un scenariu apărut şi-n presa scrisă, dar şi pe internet, pe site-ul cotidianului Naţional.
Am spus-o şi o repet. Nu dau sfaturi. Iar Victor Ponta – premierul şi preşedintele PSD – ştie mai bine ce are de făcut. Eu, unul l-aş dori în ţară şi chiar i-aş strânge mâna dacă l-aş întâlni pe strada Victoriei, la o plimbare prin Târgu Jiu.
Până atunci, că tot suntem la început de an, îi doresc toate cele bune şi-l rog pe Cel de Sus să-i călăuzească paşii cum crede că este mai bine. Iubitorului de oameni Victor Ponta, de care cred că România mai are nevoie acum şi acasă. Nu peste ani, cum prevede scenarita de care aminteam mai sus. Care, cică, l-ar vedea revenit în trombă în politica românească abia peste doi-trei ani.
ION PREDOŞANU
