În perioada contemporană, turismul a devenit, cu certitudine, cea mai mare “industrie” din lume, având implicații dintre cele mai complexe asupra întregii vieți economico-sociale.
El reprezintă acum un fenomen global și o activitate economică cu adevărat competitivă. În ultimul secol, turismul a fost una din ramurile cu rată de creștere mult mai ridicată decât alte domenii.
Turismul este un sector cu un bun potențial în crearea de locuri de muncă în transporturi, activități hoteliere, servicii de alimentație publică și alte forme de infrastructură sau de deservire a turiștilor.
Totodată se constată o diversificare a ofertei turistice, în cadrul căreia are loc o continuă ameliorare a serviciilor oferite, precum și a tipurilor de călătorii și a cererii turistice.
Dacă la început cei mai mulți turiști proveneau din clasele aristocratice și mijlocii, turismul având multă vreme un caracter elitist, treptat, odată cu modernizarea transporturilor, cu creșterea timpului liber și a veniturilor populației, turismul a căpătat un caracter popular sau de masă. Practicarea turismului presupune, în principal, bani disponibili, timp liber, motivație, infrastructuri și mijloace de transport care să permită atât ieșirea în natură și efectuarea de călătorii, cât și sejurul în diverse situri culturale sau areale turistice cu caracter complex.
A călători în scopuri turistice nu înseamnă o simplă promenadă, ci presupune un program sau chiar un adevărat ritual pe care, cei care se deplasează solitar, în cuplu sau în grup, trebuie să-l respecte pentru a-și atinge obiectul propus inițial.
Turismul trebuie privit acum atât din perspectivă culturală și antropologică, deci ca fenomen social și cultural, cât și prin prisma economiei de piață, din care rezultă că el reprezintă o afacere.
Turismul constituie una din activitățile cu cele mai complexe implicații în existența actuală, având influențe nu numai în plan economic, ci și social, cultural, demografic, în utilizarea forței de muncă, în educație și sănătate, în dezvoltarea regională și a comunității locale.
Turismul din zona de deal și de munte reprezintă una dintre cele mai vechi forme de turism practicate în zona Olteniei. Mânăstirile carpatice și subcarpatice, obiceiurile de pe platourile montane sau izvoarele de ape tămăduitoare au atras turiști încă din secolele trecute. Determinată deci de o gamă largă de factori, circulația turistică, în acest areal, apare diferit în timp și spațiu, manifestările ei concrete reflectând elasticitatea dorințelor și preferințelor pentru turism.
Circulația turistică în zona de deal și de munte a Olteniei a cunoscut o evoluție fluctuantă, sub influența a numeroși factori. În această evoluție se delimitează două perioade în care condițiile de manifestare a cererii s-au modificat profund.
Astfel, până în 1989, tendința generală este aceea de creștere a numărului de persoane cazate și a numărului de înnoptări. Durata medie a sejurului a evoluat, de asemenea ascendent, având valori în general mai ridicate în cazul turiștilor străini.
După acest an, conjunctura economică și politică, precum și imaginea României în lume au fost defavorabile turismului.
În ultimii ani, circulația internațională a Olteniei de Nord-Vest, cuprinzând fluxurile turistice înspre și dinspre această zonă, nu numai că a cunoscut o tendință de reducere, ci are și un caracter deficitar, rezultat din faptul că numărul turiștilor români din zonă, care călătoresc în afara țării îl depășește foarte mult pe cel al turiștilor străini care ne vizitează.
Acest fenomen este determinat de faptul că după 1989, democratizarea vieții socio-economice și facilitarea circulației peste graniță, au intensificat plecările românilor în alte țări, în diferite scopuri.
Pentru rațiuni care țin, în principal, de calitatea serviciilor turistice oferite, călătoriile vizitatorilor străini în Oltenia de Nord-Vest au cunoscut o tendință continuă de scădere, ceea ce a determinat deficitul circulației turistice internaționale din zonă. Diversitatea și valoarea potențialului turistic, precum și eforturile de dezvoltare continuă a structurilor specifice ar trebui să impună zona de deal și de munte a Olteniei ca o destinație turistică importantă în rândul destinațiilor turistice naționale și internaționale.
Pe baza datelor statistice privind fluxurile turistice din Oltenia Nord-Vestică, spre alte zone ale țării, se poate trage concluzia că turiștii se îndreaptă în special în zona litoralului Mării Negre, în zonele din nordul Moldovei, în zonele din centrul țării (jurul Brașovului), Maramureș sau diferite stațiuni din zona Transilvaniei; spre alte țări, ca destinații, vizitatorii din Oltenia urmăresc țările din Europa, urmând Asia, SUA, Africa și alte țări.
Cu un asemenea potențial turistic, zona noastră merită o șansă în circuitul turistic românesc și de ce nu, chiar european.
Ianăși Daniela Consilier financiar CED Gorj
