Şi a fost ziua când iarba fu sprijin pentru perfectul simplu de acasă. Ziua Comemorării Marelui Constantin Brâncuşi, despre care dacă nu spui totul azi, şi n-ai cum să spui, vor veni generaţiile viitoare care să întregească ce a fost şi ce va fi…
Despre Frumoasa Pământului, despre Măiastra şi Cuminţenia Pământului. A fost să ne întâlnim vineri, 17 martie, la Liceul Constantin Brâncuşi, din comuna Peştişani, spre aducere aminte, spre pomenirea celui care a plecat în lume într-o zi cu traista în băţ şi cu fluierul la brâu să ducă, peste ţări şi mări, numele unui sat necunoscut până atunci, Hobiţa, care cică provine de la Ohaba şi cum gorjenii numesc pe cei ce-i iubesc cu diminutive, Ohaba, a devenit mai mică, nu-i aşa, Ohăbiţa, şi de aici Hobiţa, iar locuitorii hobiceni. Neam de neamul lor cioplitori în piatră şi-n lemn, atât de săraci că numai ei au putut face Biserica dintr-un lemn şi atât de vrednică încât au putut construi Biserica dintr-o zi. Renunţi de altfel şi prin casele şi Porţile înalte, din lemn de stejar. Şi a fost Marele Constantin Brâncuşi care le-a adunat numele din moşi strămoşi să le ducă dincolo de Stele, dincolo de dincolo. Astăzi, 17 martie 2012, Marele Constantin Brâncuşi a coborât printre noi, povestindu-le să nu-l uităm. Moşule, Constantin Brâncuşi, te rog să mă ierţi că te numesc aşa eu copilul ce sunt, dar pe câţi ai moşit şi ai să mai moşeşti de-acum şi în vecii vecilor, amin.
Ion Căpruciu
N.R. Cu mulţi ani în urmă, pe vremea când eram tânăr reporter la revista „Flacăra”, am avut nemaipomenita ocazie să bat ţara-n lung şi-n lat. Împreună cu Regele reportajului – regretatul poet Ilie Purcaru, după mamă gorjean din Târgu Cărbuneşti, am ajuns şi în Ţara Haţegului. Unde, la o nuntă, se mâncau sarmalele cu piftie, deodată, la fel ca la noi în Gorj. Pe acolo există localităţi ca Ohaba, Ohăbiţa, Ohăbiţa de sub piatră, Hobiţa, Peştiş, Peştişul Mare şi chiar Peştişani. Iar în cazul lui Brâncuşi, al cărui nume are rădăcina „brâncă”, cercetătorii care au alcătuit arborele genealogic al familiei stabiliseră că veniseră în Hobiţa Gorjului, de trei generaţii chiar din Ţara Haţegului. (Ion Predoşanu)
